Adevărul este că sunt unele subiecte creștine cu care nu suntem familiari, nu avem experiență, nu avem cunoștințe, nu avem autoritate și nici recunoaștere. Sunt unele subiecte incomode, grele, pe care le evităm, deoarece suntem slabi și șovăielnici la ele, fie în teoretie, fie în practică, fie în ambele. Unele subiecte vor rămâne multă vreme evitate, toată viața sau … poate ne luăm curajul să le împrumutăm de la cei care au bătătorit drumul înaintea nostră, de la cei cu care nu ne însoțim prea des, de la cei la care ne uităm cu o oarecare suspiciune și de la distanță. În căutările mele legate de subiectul lunii mai, Munca și lenea, am dat doar de postări „pustii” pe blogurile evanghelice dar, am fost surprins plăcut să dau pestetineri ortodocși practicanți care-și pun foarte serios problema devenirii lor întru Cristos. Am dat peste o abundență de postări pe această temă în contextul virtual ortodox.
Iată o postare relevantă și îndrăzneață. O poți citi Aici.
M-a surprins plăcut transparența, mărturisirea, zbaterea și dorința autorului de a găsi „ace de cojocul” lenei. Comentariile postării sunt, desemenea, curate, elegante, încurajatoare.
Nu mă lasă Duhul să nu vă mai trimit la o postare îndrăzneață, provocatoare, practică și inspiratoare a părintelui preot Iosif Trifa. Gândiți-vă la timpul în care trăia, la contextul și condițiile de muncă din acea vreme. Fie ca venirea Domnului să ne găsească muncind – ca pentru El!
Poți citi chemarea lui la muncă Aici.