Oamenii smeriți sunt de cele mai multe ori, oameni supuși.
Oamenii supuși ajung, nu de puține ori, suspuși. Celor smeriți, Dumnezeu le dă har.
Oamenii supuși sunt cooperanți, abordabili, săritori (nu la beregata) în ajutorul altora. Oamenii smeriți respectă pe cei mici și pe cei mari, pe cei educați și pe cei neșcolați, pe angajați și pe patroni, pe rromi, pe mexicani, pe români.
Cei smeriți sunt atenți la cugetul celor slabi și nu-și permit libertăți neînțelepte.
Cei smeriți respectă legile și autoritățile, care reprezintă statul.
Oamenii supuși respectă legile și autoritățile până când …
… supunerea față de oameni nu înseamnă împotrivire față de cuvântul și valorile lui Dumnezeu.
Daniel a fost un om smerit, suspus, supus și loial împăratului; era enervant de credincios și corect în administrarea treburilor imperiului. Era constant și eficient în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Avea grijă de subalterni, își menținea prieteniile pe termen lung și își trata cu respect colegii. Daniel era un prieten de dorit dar, și un personaj incomod, de invidiat. Și s-a dat legea ca … nimeni să nu se mai roage timp de 30 de zile altui dumnezeu decât împăratului.
Daniel 6:10 Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte.
Daniel și-a permis o nesupunere, o sfidare a unei legi ce se așeza de-a curmezișul ascultării sale de Dumnezeu. Cui să i se supună Daniel: împăratului sau Împăratului?
Daniel și-a permis o nesupunere sfântă!
Niște oameni de rând, modești și needucați în școlile rabinice, atrag mulțimile de oameni dând dovadă de mult aplomb și o retorică impresionantă. Autoritățile religioase se autosesizează, mobilizează exemplar și cu amenințări și sub presiune cer instalarea unei autocenzuri apostolice – adică să vorbească despre orice (sfârșitul vremurilor, administrarea finanțelor, creșterea copiilor, muzica contemporană, etc.) dar să nu mai vorbească în Numele lui Isus!
Apostolii le-au răspuns indirect, printr-o întrebare retorică, că în situația dată, își vor permite o nesupunere sfântă față de aceste porunci asumându-și consecințele de rigoare..
Când ascultarea, supunerea față de cerințele oamenilor este în contradicție cu cerințele Domnului atunci, ne putem permite o nesupunere sfântă!