Ospitalitate strategica: ospitalitatea lui Avraam!

In postarea anterioară menționam faptul că în anumite împrejurări ospitalitatea are un rol strategic pentru așezarea, cetatea respectivă, în sensul că primirea sau respingerea oaspeților străini era un indicator important (nu singurul) al receptivității urbei față de mesajul evangheliei.
Facem pași înapoi în istorie și ne strecurăm în narațiunea vechi testamentală pentru a înțelege cât de strategică a fost practica ospitalității pentru însăși familiile ospitaliere.
Primul caz de ospitalitate strategică este un exemplu arhicunoscut: ospitalitatea lui Avraam, Genesa 18. Narațiunea ne spune de la început că Domnul i s-a arătat lui Avraam, în zăduful zilei – în condiții ordinare, obișnuite de viață. Nu se întâmpla nimic spectaculos în acea zi: turmele stăteau liniștite la umbră, slugile aveau și ele ore de lucru mai lejere, soarele ardea dogorâtor. Părea că este locul în care nu se întâmplă și nu se va întâmpla nimic. Niște oaspeți neașteptați apar în tabără.
Avraam s-ar fi putut gândi că este prea cald, nu are aer condiționat, nu are frigider și nici vreun supermarket deschis în apropiere ca să cumpere ceva în grabă pentru străini; se putea scuza că stă la cort, are bucătărie mică, nu are făcută curățenie ca la carte, că are de dat telefoane, de scris emailuri, de mers la bancă. Putea găsi o mie de scuze să-i ignore sau să-i trimită mai departe. Dar el, își scutură oboseala și foarte vioi și energic începe să dinamizeze pe toată lumea ca să cinstească bine pe acești oaspeți. Beau, discută despre unele și altele, prânzesc, servesc desertul, discuția continuă și la o cafea :-). Nimic deosebit.
Subiectul discuției revine în direcția copiilor – subiect dureros pentru Avraam și Sara, pentru că se topeau fără urmași. Sunt informați că dorința lor va fi împlinită curând.
Sara a râs de această glumă.
Vine și momentul plecării, despărțirii. Aici, vine o altă surpriză, revelația: Dumnezeu a pus „gând rău” regiunii din apropiere și urmează distrugerea, nimicirea ei totală – dacă veștile despre răutatea oamenilor se confirmau!
Avraam nu se dezminte: dacă i-a păsat de acești străini și i-a ospătat atunci îi va  păsa și de nepotul său, Lot, care locuia în regiunea ce urma fi nimicită.
Avraam va negocia, mijloci pentru Sodoma.
Vor fi în acea așezare măcar zece oameni buni?
Domnul va trimite îngerii Săi, sub acoperire, să verifice starea de fapt.
Intuiți, cumva, care va fi unul dintre criteriile după care se va vedea și  „măsura” bunătatea sau răutatea acelor oameni?
Bănuiți care va fi un indicator de bază al bunătății lor, al faptului că au un stil de viață diferit de către ceilalți? Vom răspunde la această întrebare în postarea următoare.