Despre autorul acestei cărți, Malcolm Gladwell, am auzit de mai mulți ani. Deși zvonurile indicau spre un scriitor aparte, inteligent, cu perspective distincte asupra unor subiecte interesante, ele nu au fost suficient de intrigante pentru a-mi trezi interesul ”adormit” față de orice autor nou. Oricum peisajul meu beletristic s-a îngustat foarte mult în ultimele decenii (!) ceea ce face grea intrarea de noi scriitori, având deja destui consacrați și care încă mai au multe de scris. Mi s-a părut ciudată și decizia celor de la editura Publica de a lăsa titlul în limba engleză, deși l-ar fi putut traduce prin ”Punctul critic”. Așa cum spune autorul, punctul critic este acel moment magic/instantaneu dramatic în care o idee, o modă sau un comportament social intră brusc într-o progresie geometrică asemănătoare declanșării unei epidemii. Focalizarea pe epidemiile sociale, cu exemple din istorie, comerț, modă, programele TV pentru copii, afaceri sau justiție, face cartea interesantă pentru sociologi, psihologi, oameni de afaceri, consultanți, cadre didactice, păstori sau părinți. Pentru ca ceva să se răspândească la nivel mare într-o societate sau comunitate autorul spune că este nevoie de trei categorii de oameni – conectorii, experții și vânzătorii, un mesaj care să aibă elemente puternice de aderență la public și un context, anturaj, a cărei forță să determine la acțiune. Exemplele folosite în carte sunt din domenii foarte diverse – de aici și relevanța ei mare pentru un public larg. Mai intrigante sunt însă interpretările atipice pe care le dă autorul la situații comune din viața de fiecare zi. Una dintre ele, care m-a pus pe gânduri, este aceea că influiența familiei (chiar și a celor bune) asupra copiilor este mai mică decât puterea anturajului școlar în care aceștia își petrec o mare parte din timpul lor. Ideea de bază a cărții însă este una de bun simț și totuși surprinzătoare: schimbările mari, de proporții, sunt provocate nu de acțiuni mărețe, ci de o sumă de lucruri mici care trec la un moment dat de un punct, numit ”punct critic”. Până la citirea cărții, tendința mea a fost să creditez cu glorie ultimul lucru mic de dinaintea punctului critic, minimalizând rolul celorlalte lucruri mici sau să scot mai în evidență rolul conectorilor în detrimentul experilor sau vânzătorilor. De acum încolo, nu o să mai pot vedea lucrurile la fel, monocolor sau unilateral, pentru că această carte mi-a lărgit bine orizontul minții și al inimii.
Categorii
The Tipping Point
(Visited 111 times, 1 visits today)