Categorie: Virtuti si Vicii

Bisericile sunt ambasadele lui Cristos pe pământul aflat încă sub stăpânirea celui rău.
Ne-am aștepta ca în acest spațiu mai curat ambasadorii să benefecieze de o oarecare imunitate la minciună, înșelare, amăgire. Domnul ne-a avertizat (Matei 7: 15-20) că, în ciuda măsurilor de securitate creștină, minciuna, înșelătoria, viclenia și manipularea vor avea deschidere chiar în locurile strategice ale ambasadelor: învățarea, predicarea, profeția.
Adică, este posibil ca înșelarea și minciuna să ajungă să fie promovată de către oamenii strategici aflați în poziții de maximă influiență. Domnul ne-a spus că detectarea lor și a mesajului lor mincinos nu va fi o problemă ușoară și nici o joacă de copii. Identificarea mesajului mincinos cere timp și discernământ. Profeții și învățătorii mincinoși au o abilitate neobișnuită

Onestitatea este însușirea omului de a spune adevărul într un mod care nu exagerează, minimalizează, neagă, omite sau adaugă aspecte sau trăsături ale adevărului. Despre un om spunem că este onest atunci când este sincer, adică nu ascunde nimic și spune ceea ce știe sau a făcut fără frica de repercusiuni.

Auzim destul de des, în diferite contexte și cu privire la unele subiecte fierbinți, această afirmație: „X este ceva neutru: nu este nici bun, nici rău, ci depinde de …”. Ajungem, lent, să credem că aproape totul este neutru.
Lumea, cultura în care trăim noi (unii în postmodernism, alții în modernism) NU este o lume neutră! Deși mai poartă ceva din imaginea și frumusețea Creatorului cultura este permeată de ideologiile subtile ale păcatului și impregnată cu practici manipulative, idolatre și corupte care stârnesc impulsurile noastre păcătoase. În timp ce unele activități de publicitate cu care ne-am obișnuit deja se pot prezenta ca fiind neutre,

Carnavalul de la Veneția, festivalul măștilor – o sărbătoare care se desfășoară anual în luna februarie începând din anul 1268, an în care apare prima menționare scrisă întrun document oficial.
La începuturile lui, venețienii își făceau singuri măștile și costumele pe care le purtau la spectacole, petreceri, parade, concerte și la piesele de teatru care … se țineau în lanț până noaptea târziu. Măștile și costumele nivelau pentru o vreme diferențele sociale, de sex sau etnice permițând localnicilor și turiștilor să-și ascundă identitatea în spatele lor. Festivalul oferea un cadru propice pentru aventurile persoanelor de vază, a nobililor care doreau să aibă escapade amoroase și să petreacă sub protecția anonimatului; măștile le permiteau să fie egali cu ceilalți și să facă lucruri nebunești, fără a fi recunoscute.
Măștile sunt motivul central al carnavalului. Ele pot fi rotunde, ovale, aurii, argintii, cu pene,cu mătăsuri, cu pietre prețioase, cu broderii, bucuroase, triste, furioase, curioase. Ochii nu pot fi văzuți decât foarte greu. Unele măști au mărimea buzelor și a nasului fiind astfel concepute încât să modifice timbrul vocii purtătorului – măsură de precauție suplimentară pentru a nu fi recunoscut.
Reacția primară a lui Adam și Eva, după ce au mâncat din frucutul oprit, a fost aceea de depărtare și ascundere printre pomi, apoi de

Capitalismul ne-a adus ceva nou, ceva cu care comunismul nu ne-a răsfățat sau … sedus!
În comunism prețurile erau la fel peste tot, cu unele mici excepții. La sfârșit de sezon nu erau obligatoriu reduceri ci, doar rareori. În magazine nu vedeai etichete colorate diferit, pentru a-ți atrage atenția, toate erau la fel.
Acum intrăm în hipermarchet cu lista făcută de acasă și etichetele cu ofertă ne fac din ochi. Puțini rezistă seducției.
Vom ieși din magazin cu mai multe cumpărături decât erau pe listă; nu contează că nu avem nevoie de ele acum. Am plătit mai puțin, azi! 
Așa ieri, așa azi, așa și mâine: ne obișnuim cu ideea că oferta este ceva normal, că trebuie să scadă prețurile cândva, că se poate plăti mai puțin pentru aproape orice. Oferta ne intră „în sânge, în plămâni, în ficat, în inimă”, până face parte din noi. Cu această mentalitate de ofertă

Ne-am obișnuit cu vorba multă, iar cine vorbește mult, greșește mult.
Apoi mai suntem subiectivi, selectivi, uituci, lăudăroși sau cu vocabularul sărac, limitat.
Când descriem un eveniment la care am fost martori fie exagerăm anumite lucruri sau acțiuni, fie ignorăm anumite detalii, fie selectăm informațiile și redăm numai ce ni se pare nouă semnificativ, fie mai adăugăm noi câteva „înflorituri”, fie folosim un limbaj de lemn. Dacă „ne-a mușcat” păcatul de limbă atunci nu ne răbdăm și de durere sau plăcere, bârfim, denigrând chipul lui Dumnezeu din semenii noștri în ochii altora .
Onestitatea este însușirea omului de a spune adevărul întrun mod care