I-am apreciat întotdeauna pe cei care și-au folosit o parte din timpul liber colecționând tot felul de lucruri. Colecționarul se deprinde cu disciplina și căutarea lucrurilor de care este interesat. Își îmbogățește constant cunoștințele în domeniu și se intersectează cu oameni noi, mai ales cu cei care au același hoby. Unii au făcut și
bani din colecțiile lor.
Și eu doresc să devin, temporar, colecționar.
Este drept, un colecționar mai ciudat!
Am văzut recent că, în construirea sau identificarea propriei identități este necesară, la început, înlăturarea unor elemente deformatoare care se lipesc de identitate și se confundă cu ea. Parte din aceste elemente deformatoare ale realității și identității o reprezintă etichetele pe care ni le pun copiii sau adulții în copilărie.
Eticheta este cuvântul prin care se ia un adevăr mic despre mine și se aplică întregii mele ființe. De exemplu, dacă mă uit cruciș cu ochii, copiii mă pot batjocori, folosind eticheta ”chiorul”. Cele mai la îndemână etichete sunt cele legate de partea fizică.
Eticheta sau porecla este ceva folosit împotriva mea de către răutatea altora, cuvânt prin care se urmărește devalorizarea, degradarea mea în ochii mei și a celorlalți.
Eticheta întră în aceeași categorie cu porecla, iar uneori este tangentă cu înjurătura și cu blestemul. Toate aceste expresii verbale au un grad de agresivitate asupra celui împricinat, ”mușcă” ceva din el, lasă un gol, atașează o durere, pune o limitare.
Oamenii pun etichete pe noi, etichete care nu ne reprezintă, dar care își lasă puternic amprenta asupra noastră.
Copiii și adulții, în ignoranța și răutatea lor, pun etichete și porecle care-i urmăresc pe cei etichetați multă vreme.
Pe lângă etichete, porecle sau înjurături, mai sunt expresii verbale cu mare încărcătură emoțională care ne-au fost adresate în mod repetat și care ne pot marca ireversibil viața. Un exemplu ar putea fi aceasta: ”nu ești bun de nimic!”.
Și aceste expresii verbale au rol de etichetă și de denaturare a realității despre persoana în cauză.
Toate acestea au provocat o durere emoțională puternică și și-au lăsat amprenta asupra sufletului de copil sau de tânăr, strivindu-l și limitându-l, împiedicându-i dezvoltarea sănătoasă.
Un prim pas în anihilarea puterii lor distructive este identificarea și mărturisirea lor.
Vreau să fac exercițiul acesta cu câți mai mulți adolescenți și tineri.
Ori de câte ori o să am prilejul voi întreba și voi căuta să aflu cât mai multe etichete, porecle și expresii verbale care le-au limitat creșterea emoțională și socială. Rezultatele le voi scrie apoi pe blog.
Dar, doresc să aflu și de la cititorii acestei postări exemple de etichete din viața lor sau din viața altora. Împărtășiți, eventual și contextul în care s-a pus porecla sau eticheta.
Creativitatea în alegerea poreclelor, aproape că nu are limite!
În clasa a 9-a de liceu, la prima oră cu dirigintele, cum nu ne știam între noi, ni s-a cerut să ne prezentăm fiecare și s-o facem cât mai creativ. Trebuia să spunem o frază care ne place și ne reprezintă, o strofă de poezie sau chiar un cântec. Unul dintre colegi a spus că-i place cântecul lui Mircea Vintilă și a început să cânte prima strofă. De atunci, din prima zi, câțiva colegi mai țâfnoși i-au schimbat numele în ”mielul”. Și așa a rămas.
Colecționez etichete pe care le-ați întâlnit în viață.
Scrieți-le și haideți să le strângem împreună, să le aducem la vedere, să le mărturisim, să le rupem puterea de distrugere, să le ardem în dragostea lui Dumnezeu care ne iubește întregul, în ciuda deficiențelor mici.
Nu le țineți în voi, nu le lăsați să mai aibă putere și în viața altora!
Să le deconspirăm și să le facem de rușine, să rupem funiile care i-au împiedicat pe unii să zboare prin viață!
Să-i iertăm pe cei ce în neștiința și răutatea lor ne-au smuls din demnitatea dată de Dumnezeu!
Să ne dăm lui Dumnezeu, cu sufletul sfârtecat de insulte sau etichete, ca El să răscumpere și să descătușeze potențialul pus de către El în noi sau în alții!
Nu mai permiteți nimănui să folosească cuvinte batjocoritoare sau glumețe la adresa copiilor și tinerilor (nici chiar la adulți, deși aceștia se pot apăra și singuri), fiți fermi în a nu folosi voi, dar nici alții, cuvinte denigratoare și degradante la adresa celor mici!