La începuturile creștinismului ospitalitatea era o practică așezată la intersecția dintre biserica locală și casa particulară. De fapt casa unei familii oferea, nu numai cadrul ospitalier pentru adunarea de credincioși care formau biserica locală ci și pentru străini, săraci, lucrătorii creștini itineranți. Cum creștinii dintro biserică locală serveau, de multe ori, masa împreună, agapele -mesele de dragoste deveneau contexte ospitaliere strategice pentru membrii bisericii și pentru categoriile sociale marginalizate. Aceste mese de dragoste erau răspunsul comunității bisericii la nevoile celor săraci și o reflexie a frumuseții relațiilor transformate care transcende distinctivitățile relațiilor sociale. Iar mesele de dragoste erau strâns asociate cu Cina Domnului. Când aveau Cina Domnului aveau și agapa.
Așa se explică practica degenerată la care s-a ajuns în biserica din Corint (1 Corinteni 11).
Unii ajungeau mai repede la adunare, mâncau și beau – fără să aștepte pe cei care ajungeau mai târziu, din cauza serviciului – și pe când se ajungea la Cina Domnului unii erau chercheliți, beți.
Observ din text că Pavel nu a interzis, temporar sau definitiv, obiceiul de a mânca împreună și de a lua Cina Domnului ci a îndemnat la răbdare, cumpătare, respect.
Pe parcursul istoriei s-a ajuns la încetarea mâncatului împreună. Cina Domnului s-a redus la o bucățică mică de pâine/pască și un păhărel mic/înghițitură de vin/must.
Da, cei din Corint au abuzat de libertatea pe care au avut-o și dragostea lor a degenerat în dezmăț.
Da, Iuda (v.12) ne spune că erau unii profitori, care se îndopau, se ospătau fără rușine la mesele de dragoste.
Da, unii au abuzat de bunătatea și ospitalitatea frățească!
Da, unii s-au mândrit cu ospitalitatea de la mesele dragostei!
Da, trebuiau luate măsuri!
Unii, au luat măsuri drastice și radicale. Undeva, cândva s-a renunțat de tot la mesele dragostei!
Da, frații nu mai sunt și nu pot fi amețiți și ghiftuiți la Cină!
Da, avem ordine, uniformitate și disciplină la Cină.
Dar, nu mai avem ospitalitatea, exprimarea dragostei frățești – agapa!
Și, ce sau câte nu le mai avem oare?