Am început anul acesta 2018 cu o postare – întrebare cutezătoare și retorică: ”Anul 2018: bun sau NEbun?”. Am intuit că nu voi mai avea liniștea de a rămâne și urmări starea de bine, de căldicel, de liniște și mediocritate. Nu am rămas în tensiunea dilemei din titlu, ci mai târziu am declarat că ”anul 2018 este
Isus a fost un maestru al comunicării.
În mediul ostil, creat de opozanți, a continuat să-și transmită mesajul spre oameni, dar l-a ambalat în pilde, parabole. Printr-o pildă se spune suficient de mult ca să primești un minim de orientare, dar suficient de puțin ca să
Pauza dintre reprize
Așteptam de mulți ani o astfel de carte. S-a scris și încă se mai scrie mult despre copii, adolescenți, tineri și adulți. S-a scris și vorbit prea puțin, s-au deloc, despre adulții cu vârsta de peste 45 de ani. Primul autor care m-a luminat prin scrierile lui, despre problemele și paradigma nouă a celor aflați în a 2-a jumătate a vieții, a fost Richard Rohr. Dar, încă nu s-a tradus nimic în limba română de acest autor (din câte știu eu). M-am bucurat să aflu recent, că avem ceva în limba română despre cele două reprize ale vieții. O doamnă respectabilă a povestit despre efectul iluminator și eliberator pe care l-a avut această carte a lui Bob Buford asupra direcției vieții sale care părea că duce spre nicăieri.
Chiar dacă cartea ”Pauza dintre reprize” este scrisă din perspectiva unui antreprenor sau a unui om implicat în afaceri, experiența și concluziile autorului pot fi benefice unui spectru larg de oameni aflați fie în tranziție (pauza), fie în a doua repriză (jumătate) a vieții. Abordarea cărții și a vieții este făcută din perspectiva creștinului practicant, cel care-și pune constant și obsesiv întrebarea ”cum poate să slujească în primul rând Domnului?”. Acest lucru însă nu exclude prezența unor elemente distinctive ale lumii afacerilor, cum ar fi: planuri strategice, achiziționare și fuzionare de companii, strategii de publicitate, planificări de depreciere, bilanțuri, competiție și concurență, faliment, succes, etc. Cu toate acestea, indiferent de locul și modul în care ți-ai gâștigat banii și pâinea cea de toate zilele, în a doua repriză a vieții trebuie să încetinești viteza și să-ți ajustezi jocul, să-ți reinventezi viața și misiunea ei, să-ți realiniezi viața față de noul Centru al vieții. Acest lucru este ușor de scris și de zis, dar mai greu de făcut. Dacă ești înconjurat de o majoritate aflată în prima repriză a vieții, vei fi tentat (interior) și presat (exterior) să continui ca și cum ai juca în prima repriză a vieții. Rezultatul este o frustrare pentru toată lumea, dar mai ales pentru tine. Chiar dacă ai mult peste 50 de ani, nu este niciodată prea târziu să-ți ajustezi prioritățile, declarația de misiune și stilul de viață, conform reprizei în care te afli. Chiar dacă firul roșu al cărții este focalizat pe viața autorului, conceptele ei nu sunt americănisme, ci elemente universale valabile pentru toată lumea, din orice lume. Te poți regăsi ușor, în multe din situațiile descrise aici. Ca de exemplu, ”reînnoirea vieții în pauză reprezintă, mai întâi, o detoxifiere” este un principiu universal valabil oriunde, chiar și în România. Renunțarea la ceea ce a fost în repriza dinainte este percepută ca o pierdere, dar această eliberare a atașamentelor trecutului este necesară pentru a permite apariția unei vieți noi ”cu rădăcini ancorate în semnificație, bucurie și echilibru”. Vă las pe voi să descoperiți cu uimire, cum a jucat în cele două reprize antreprenorul Bob Buford, cel care și-a ales drept epitaf expresia ” de 100 ori” – o expresie luată din Pilda semănătorului.
Dacă oamenii nu râd
”Dacă oamenii nu râd de visele tale atunci ele nu sunt suficient de mari.” Citatul acesta este pus pe seama mai multor autori sau personalități. Eu l-am auzit spus de Robin Sharma, dar l-am găsit exemplificat
Anul 2018: bun sau NEbun?
Probabil că ai auzit cândva, de la cineva, că ”mai binele este dușmanul binelui”. Sintagma provoacă și stârnește confortul și lâncezeala cu care omul se obișnuiește lesne în țara binelui. Mai binele pereclitează viața tihnită și pune în mare pericol liniștea vieții
Ultimul nostru rege nu mai e. Nici când era, nu știam că este. Era, dar nu era la vedere și ochii care nu se văd, se uită. Chiar și ochii inconfundabili de rege, scăldați în lumina difuză a exilului, se uită. Exilul este o formă umană de a fi lăsat în viață fără să-ți poți împlini
Ceasuri la modă
Această postare este o ficțiune.
Orice asemănare cu realitatea este o pură, inocentă, neatentă și excentrică întâmplare.
Un grup de ardeleni evlavioși din Cluj sunt acum în pelerinaj prin Israel. Unii ne-au trimis de acolo poze pe facebook (FB), alții nu. Dar, noi știm că ei sunt acolo. Prezența lor pe pământul sfânt nu are absolut nici-o legătură cu
Am pierdut, am câștigat?
Antoine Laurent Lavoisier a fost un chimist francez căruia i-au trecut prin minte o mulţime de idei îndrăznețe și măreţe. În urma cerecetărilor și observațiilor sale cu privire la procesele naturale și chimice, a ajuns la concluzia revoluționară că ”în natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, ci
Omul în râul vieții
Iată că a sosit și momentul oportun ca să trec de la Pomul vieții spre râul vieții. Canicula de afară ne ademenește să ieșim din umbra răcoroasă a pomului și să ne aruncăm în apa râului. În ceea ce privește relația omului cu apa și râul am observat că există
Când viața te dă pe spate
Sunt momente sau monumente de momente din viață de care nu vrei să-ți mai aduci aminte. Din motive de supraviețuire, emoțiile asociate acelor clipe sau zile monumentale le ascunzi, le suprimi, le reprimi, le negi, le întorci spatele. Ce treabă mai am eu în 2017 cu ceea ce am trăit în 1986? Nici una. Aparent. În realitatea invizibilă însă, sunt
