”Tic-tac, anii trec, ne schimbă. Încet încep să nu mai recunosc omul din oglindă. Cât de clar îmi amintesc cât de mult visam să cresc, acum ”nu, mulțumesc”, vreau să mai copilăresc, măcar o zi. Dulce copilărie astăzi unde ești? Cineva s-oprească ceasul, să bat pasul pe loc, că trec cei mai frumoși ani, Și nu se mai întorc.” Dedic acest frumos cântec al lui Vescan și această postare prietenilor mei, vulturii, care
Categorii
Fața nevăzută a progresului
Am întâlnit recent persoane care trăiesc cu sentimentul neplăcut al stagnării. De ani de zile trebuie să facă același gen de lucruri, care cer energie, sacrificiu și răbdare. Ei nu mai au senzația de progres. Comparativ cu alții, care dau semnale de prosperitate pe toate planurile, pentru ei viața pare că bate pasul pe loc. Comparația cu alergatul pe bandă este una potrivită: alergi, transpiri, privești în gol, obosești. Corpul ți se mișcă, dar decorul stă pe loc, insensibil la trăirile tale descurajante.
M-am întâlnit cu el, Amin, într-o situație nefericită. A fost atunci multă durere și tristețe, în toată școala. Vestea a cutremurat pe mic și mare, iar gerul și zăpada s-au năpustit nemiloase peste satul prins în ghearele frigului. Unul dintre băieții care
Categorii
Mi-e dor de ape tulburi
Te trezeşti în acelaşi pat şi-ţi aduci aminte de aceleaşi vise, care le-ai mai visat cândva; te duci în baie şi faci acelaşi lucru, pe care l-ai făcut şi ieri; te uiţi în aceeaşi oglindă, sperând să vezi ceva din
În țara noastră arde focul, iar poporul este dezbinat: unii l-ar stinge, alții l-ar încinge. Politicienii și cetățenii, orașele și satele, bisericile și familiile , străzile și casele, televiziunea și internetul sunt dezbinate. Protestul ne unește și protestul ne desparte.
Categorii
Vânătoarea de lei
Eram la un stand de carte când cineva m-a întrebat grăbit dacă merită să ia o anume carte ca s-o ofere drept cadou. Mi-a arătat-o, am luat-o ca s-o răsfoiesc grăbit și i-am dat un răspuns rapid. Îmi amintesc că i-am zis că dacă persoana este de vârstă între 20 și 30 de ani atunci cartea i se potrivește. Am fost uimit de propria remarcă și ca nu cumva să uit de valoarea cărții, am cumpărat-o, crezând că va aștepta la rând câteva săptămâni. Numai că nu a fost așa. După ce am ajuns acasă și am citit primele pagini, nu am mai putut s-o las din mâini. Nu am mai citit așa ceva. 
Scrisă sub forma unui dialog între tată și fiu, cu artă și onestitate, cu umor și bun simț, cu întrebări tulburătoare și răspunsuri profunde, cartea te captivează și te eliberează. Pasiunea mea pentru desăvârșirea sfinților (sau dezvoltare personală) m-a făcut să caut, perseverent și încăpățânat, cărți reprezentative pentru toate categoriile de vârstă însă nu aveam (NICI) una pentru al trei-lea deceniu al vieții.
S-au scris ”milioane” de cărți despre adolescență și crizele ei (al doilea deceniu al vieții) și despre viața de adult cu crizele ei (midlife crises), dar perioada cuprinsă între 20-30 de ani a fost ignorată, trecută cu vederea. Citind cartea lui Sam și John Eldredge ”Vânătoarea de lei” mi-am dat seama cât de neglijată a fost și este această tranziție a băieților spre bărbăție, cât de puțini bărbați maturi sunt prin preajma băieților tineri când aceștia se frământă și confruntă cu alegerile majore ale vieții, cariera și căsătoria. Băiatul, absolvent de colegiu și cu prima slujbă plictisitoare la activ, are întrebări incomode despre viață, fete, muncă, bani și Dumnezeu. Iar tatăl îi răspunde cu smerenie, onestitate și curaj, atacând biblic și matur, diferitele soluții superficiale pe care le aduce lumea și biserica la frământările băieților tineri. Nicăieri, ca și în această carte, nu am văzut atât de bine conturată și structurată ideea și nevoia de validare la băieți și bărbați. ”Vânătoarea de lei este în întregime despre obținerea validării prin victorii reale, venite printr-o luptă pornită din inimă și din care ieșim cu sentimentul puterii și al valorii proprii. Când știi că ai realizat asta, o serie de lucruri din profunzimile sufletului se rezolvă, îngăduindu-ți să înaintezi în lume cu îndrăzneală.”
Cui recomand această carte? Tuturor băieților și bărbaților aflați între 20 șo 30 de ani. Aș face cadou cartea băieților care absolvă o facultate, de orice fel ar fi ea. I-aș obliga s-o citească pe cei care sunt lideri de tineret sau se intersectează regulat cu tinerii aflați în deceniul al trei-lea de viață. Le-aș da-o temă de casă la bărbații/tații aflați în al patru-lea deceniu de viață, ca să știe cum să-i abordeze și să-i asiste pe tinerii aflați în fața ”vânătorii de lei”. Oare de ce se numește cartea așa, ”Vânătoarea de lei”? Căutați și veți afla!
Categorii
Despre îmbuibare, așa cum n-ai știut
Am fost provocat recent să-mi amintesc de momente sublime ale copilăriei. N-a fost o sarcină prea ușoară, pentru mine. Ca să găsesc câteva amintiri plăcute, a trebuit să fac săpături adânci. Nu trebuie să fi avut o copilărie traumatică pentru a te chinui să-ți amintești de momentele frumoase. Este suficient doar să fii
Categorii
Cât sunt eu aici, tu nu vei …
Am auzit în ultima vreme, din surse diferite, informații despre tot felul de ierarhizări ale fricilor. Acest subiect reverberează profund în inima mea. Devin sensibil și atent când vine vorba despre ceva atât de familiar și nedorit. Se spune că cea mai mare frică a oamenilor, iată și ierarhizarea, este
Categorii
Lecții de magie
Când am văzut pentru prima dată titlul acestei cărți, am zic că nu este pentru mine. Nu mă interesează magia, chiar dacă a fost destul de mult promovată la noi în țară prin emisiunea ”Românii au talent”. Ideea de magie m-a dus cu gândul în direcția lucrurilor întunecate, coruptive și manipulative. Așa că nici nu am deschis cartea, din cauza titlului.
Ulterior am dat din nou de ea și, în ciuda titlului, am fost mai atent la numele autorului. Mi-am zis că nu se poate ca această autoare cunoscută s-o fi luat razna pe drumurile deocheate și întortocheate ale magiei. Mi-am făcut curaj și am început s-o răsfoiesc. Mi s-a luminat fața când am început să-mi dau seama că titlul m-a dus într-o direcție greșită și că era ceva care tocmai îmi prindea bine. Scrisă într-un stil plăcut și captivant, cu sinceritate și vulnerabilitate, cartea este un manual de încurajare pentru cei care au talente și daruri în domeniul creativității, de tot felul. Elizabeth Gilbert ne deconspiră multe secrete despre misterele și frumusețea inspirației, dar mai ales ne încurajează să îndrăznim în a păși spre minunatul tărâm al creativității. ” Nu aveți nevoie de permisiunea nimănui pentru a trăi o viață creativă” ne îndeamnă ea. Scrisă în doze mici, cu subiecte specifice activităților pe tema creativității, cartea te provoacă să-ți revizuiești multe din gândurile și prejudecățile nerostite față de actul artistic și creativ. Chiar dacă există o focalizare pe arta scrisului, și prin urmare cei care scriu sau au aspirații la scris sunt cei mai dobândiți citind cartea, din bogăția vastă a cărții pot beneficia și celelalte genuri de autori sau cocreatori din domeniul artelor. Sunt câteva sfaturi bune și pentru cei care au slujbă care le aduce un venit și se gândesc la posibilitatea de a trăi din banii care provin din actul de creație.
Câteva din concluziile paradoxale de la finalul cărții sunt demne de luat și frământat, chiar și în alte domenii ale călătoriei noastre spirituale și artistice:
”Creativitatea este sacră și nu este sacră.
Ceea ce creăm contează enorm și nu contează deloc.
Suntem îngroziți și suntem curajoși.
Arta e o zdrobitoare corvoadă și un minunat privilegiu.”
Categorii
Mămăligă sau KFC?
Majoritatea celor care mă cunosc, știu că una din temele majore, care mi-a fost ca un filtru hermeneutic în abordarea lucrării cu băieții și bărbații, este aceea a Cristosului leu și miel, sau miel și leu. În devenirea noastră asemenea