Pomul Vietii

Îmi plac cărțile despre spioni și viața lor, în particular cele care au la bază personaje reale. Acest gen de cărți m-au interesat mai ales prin prisma transformărilor și a evoluției personajelor principale. Titlul m-a atras pentru că era prima carte a cărei acțiune cu spioni promitea o incursiune în lumea Islamului și a temutei rețele Al-Qaeda. Cartea este un fel de trei într-una. În mod clar, acțiunea este una captivantă și antrenantă. Transformările spectaculoase prin care a trecut danezul Morten Storm alias Murad și peripețiile sale prin numeroase țări africane te țin cu sufletul la gură. În plus, accesând surse existente pe Youtube și Google, se pot verifica acuratețea informațiilor și vedea imagini cu multe din personajele menționate în carte.

Un mare plus al cărții, pentru noi europenii și creștinii,  este posibilitatea de a ne imersa în marea lume arabă, care pentru mine părea, până recent, a fi una monolitică și monocoloră. Convertirea unui european creștin la islamism și oportunitatea de a vedea Islamul din interior cu ochii noului venit (el și-a făcut ucenicia în Yemen) ne ajută să vedem islamismul, valurile de emigranți și atentatele teroriste cu alți ochi. ”Nu eram pregătit pentru această agitație în lumea musulmană. În naivitatea mea îmi imaginasem o religie ai cărei adepți erau uniți în obediența față de Allah. Cărțile citite în Danemarca nu spuneau nimic despre schismele și urile ce străbăteau Islamul ca niște linii de fractură. Și nu eram familiarizat cu conceptul care avea să domine următorul deceniu al vieții mele: jihadul”.
Personajul principal a fost martor la rivalitățile violente între musulmanii fundamentaliști suniți și cei șiiți, primii considerându-i pe ceilalți niște ”eretici vinovați de poluarea islamismului”. A asistat la luptele multiple și suprapuse din interior pentru păstrarea purității sufletului Islamului: între salafiști și alții, însă și dintre salafiști în sine.   Convingerea extremiștilor și a militanților radicali este că ”religia originală a fost coruptă de mentalitățile occidentale și că este momentul revenirii la expresia cea mai pură și mai autentică a islamismului”. Când am citit și următoarea frază am avut senzația de deja vu: ”Lucrul cel mai rău este noutatea și fiecare noutate este o inovație și fiecare inovație este o eroare și fiecare eroare duce la focul iadului”.
Asemănarea între sistemul religios islamic și cel creștin este izbitoare: cei care nu împărtășesc valori identice se exclud și se urăsc, cei care se adaptează la contextul vremii sunt considerați compromiși, cei care aduc schimbări și inovații sunt numiți sectanți și eretici, etc. Fiecare partidă crede orbește că are credința cea dreaptă, iar ceilalți sunt considerați ”necredincioși” (aici intră tot restul lumii, inclusiv musulmanii care nu cred ca și ei).
Cartea nu este un tratat de religii comparate, ci o carte de acțiune. Pentru un creștin ignorant cu privire la Islam poate fi însă o lectură antrenantă de familiarizare cu lumea musulmană, atât în aspectele ei cotidiene, dar mai ales în cele legate de răzbunare, violență și teroare. Având în vedere exodul musulman crescând pe continentul nostru, un minim de cunoștințe despre musafiri și religia lor ar prinde bine unor gazde bune, așa cum ne considerăm noi.

Am crezut că m-am săturat de Malcolm Gladwell, că nu voi mai fi impresionat de stilul său de a scrie. Am uitat să vă prezint cartea sa ”Blink”, care a avut un impact deosebit în schimbarea felului meu de a lua decizii. Da, în anul 2015, cartea ”Blink” a fost una din cărțile de referință, deoarece datorită ei m-am deprins să iau decizii mai rapid, cu viteză mai mare decât o face un ardelean obișnuit 🙂 . La insistențele mediului apropiat (iată ce rol major au persoanele din imediata vecinătate) m-am apucat de citit și ”Excepționalii”, care are un rol crucial în a ne schimba ochelarii cu care privim succesul și oamenii cu realizări spectaculoase. Cu exemple interesante, argumentări inteligente și explicații intrigante, autorul ia reflectorul atenției de pe persoanele cu rezultate de excepție și-l pune pe condițiile independente de voința lor, arătând că acestea au avut un rol hotărâtor în devenirea și reușitele lor. După ce citești cartea aceasta, oricât de genial sau supraom ar fi cineva, nu mai poți îmbrăca nici-un personaj uman cu aceeași glorie cu care ai făcut-o până acum, pentru că știi intuitiv că acesta a beneficiat de condiții favorabile, moșteniri culturale și avantaje considerabile ( pe care nu toți le-au avut în egală măsură). Dincolo de această deglorificare a excepționalilor, mi s-a părut fascinantă explicația și argumentația cum tiparul pentru identificarea diferențelor interculturale, creat de psihologul danez Geert Hofstede, a ajutat la depistarea unei cauze majore ce a contribuit la prăbușirea mai multor avioane coreene. Odată cu citirea cărții vă puteți identifica propriul vostru tipar intercultural, prin prisma celor trei dimensiuni: raportul individualism – colectivism, gradul de toleranță la ambiguitate și indexul distanță – putere. Chiar dacă până la urmă, un excepțional nu este deloc excepțional, cartea scoate în evidență rolul major al darurilor nemeritate care propulsează pe unii spre rezultate excepționale.