Maria Tereza de Calcutta a lăsat perle de înțelepciune din care înșirăm câteva mai jos:
Dacă ești sincer și cinstit, oamenii te pot înșela.
Nu are importanță, fii cinstit și sincer!
Dacă găsești liniștea și fericirea, oamenii pot deveni geloși.
Nu are importanță, fii fericit!
Dacă ceea ce ai construit în toată viața, ar putea fi dărâmat întro zi.
Nu are importanță, construiește!
Dacă îi ajuți pe oameni, s-ar putea s-o pățești.
Categorii
Nebunia si cartirea
Cartea Proverbe analizează trecutul, face asocieri, oferă diagnostice, previzionează viitorul.
Iată o observație pertinentă cu privire la legătura dintre nebunie, prostie și cârtire.
” Nebunia omului îi suceşte calea, şi apoi cârteşte împotriva Domnului cu inima lui.” (Proverbe 19:3)
O altă traducere, zice: „Oamenii își ruinează viața cu propria stupiditate, atunci de ce mai dau vina pe Dumnezeu?”
Nebunia și prostia nu recunoaște nimic, nu-și asumă responsabilitatea și vinovăția eșecului sau consecințele dezastrului! Vina trebuie aruncată asupra altcuiva, Dumnezeu.
Orice asemănare cu realitatea proverbului este, pur și simplu întâmplătoare!
„Este răspândit faptul că maturizarea vine odată cu vârsta. Nu este adevărat. Odată cu vârsta îmbătrânești. Maturizarea vine prin acceptarea responsabilității în orice domeniu al vieții.” Aceasta este părerea lui Ed Cole exprimată în cartea „Adevărata bărbăție”.
Pe aceeași linie merge și David DeWitt în ” Cartea bărbatului matur” când afirmă că „traducerea obișnuită a termenului ebraic în „înțelept/înțelepciune” nu este prea fericită, fiind în mare măsură inexactă … în original sensul este de pricepere de a acționa întro situație concretă. La fel și cu termenul grecesc, sophia. „El nu reprezintă atât înțelepciunea bătrâneții,
Am adunat în colecția inimii câteva persoane și personaje dragi, unii le numesc simpatii.
Unele sunt din biblie, altele din afara ei; unele sunt persoane tinere, altele în vârstă; unele sunt în viață, altele sunt în cer.
Un personaj drag, simpatic mie a trăit în secolul 1și era verișor cu Isus din Nazaret.
Numele lui este (I)oan, un personaj atipic și asimetric, greu de încadrat în tipare.
De mic a crescut cu sensul unui destin aparte trăit după un scenariu scris de pana profetului.
Apoi a ajuns mare; și verișorul lui, Isus, și mai mare decât el; când s-au întâlnit prima dată pe „șoseaua” Iordanului, verișorul i-a cedat trecerea lui Ioan. Atunci cerul s-a deschis și Dumnezeu Tatăl a vorbit la megafon.
Când s-au întâlnit a doua oară,
<<Înțelepciunea omenească a pervertit adevărul Evangheliei.
Diferența dintre înțelepciunea firească și cea divină, când este vorba de păcat, este că cea firească încearcă să-l acopere. Adam a încercat aceasta în Eden. La început, simbolic, și-a acoperit goliciunea. Apoi, a fost ceva mai mult decât simbolic – a început procesul justificării de sine, atribuindu-i femeii eșecul și vina lui pentru a-și acoperi păcatul.
Când Dumnezeu condamnă păcatul, nu o face pentru a ne răni, chiar dacă acest lucru ne provoacă durere. O face pentru
Când operăm pe baza activităților de rutină ne descurcăm destul de bine. Micile întreruperi ale vieții … răceli, tuse, pene de mașină, plata întârziată a facturilor, amenzi pe ici și colo, rău platnici, un examen picat și altele de genul acesta ne strică etosul liniștit al vieții provocându-ne limitele, dar ele se situează la nivelul suportabilului; deși variază și ne deranjează le încadrăm în zona administrabilului deoarece avem resurse mentale, fizice și emoționale pentru a le depăși – fără eforturi prea mari.
Când însă vin situațiile cu grad de dificultate ridicată, circumstanțele dificile și problematice, când vin uraganele sau intrăm în cuptorul de foc al încercării, când pășim fără aviz în valea umbrelor morții … aceste situații ne iau pe nepregătite; oricât de pregătiți ne-am crede, în perioada de rutină, atunci când încercarea dă peste noi
Creșterea și dezvoltarea omului este un proces care începe la naștere și se desfășoară toată viața. Creșterea implică etape, procese și modificări fizice, emoționale, cognitive, spirituale și comportamentale. Primii șapte ani erau considerați formativi și esențiali pentru modelarea unui caracter echilibrat și a unei persoane cu comportament civilizat. Un motiv pentru care dezvoltarea este împărțită în etape este și acela de a putea evalua dacă creșterea cuiva se află în parametrii (mai nou markeri) normali pentru grupa de vârstă respectivă.
O creștere normală presupune o creștere proporțională, calitativă și cantitativă, a tuturor componentelor persoanei având ca rezultat o armonie la nivelul întregului – neexistând disproporții și disfuncții în ansamblul ființei umane. Un copil poate să atingă acei parametrii considerați normali pentru vârsta lui întrun timp mai scurt,
Un autor cunoscut, acum și în România, a făcut undeva în cărțile sale afirmația că scrisoarea lui Pavel către Efeseni este strategică în înțelegerea și trăirea unei vieți de credință victorioase deoarece în ea Isus Cristos este prezentat ca și Împărat întronat la nivel cosmic având toate forțele văzute și nevăzute la picioarele Sale.
Împărtășesc și eu această convingere și cred că avem nevoie, în mod regulat, de o împrospătare a viziunii noastre cu privire la modul în care decurg lucrurile în lumea spirituală, invizibilă care
La trimiterea ucenicilor în prima misiune, printre multele detalii legate de proceduri și strategii de lucru, Domnul Isus i-a mai avertizat că, în unele situații, atmosfera va fi neprimitoare și oamenii vor primi cu ostilitate noua ideologie religioasă. Cu toate că erau echipați cu autoritate inegalabilă în expulzarea duhurilor întunericului și în vindecarea instantanee a oricărei boli sau handicap fizic, ucenicii nu beneficiau de imunitate la atacurile și persecuțiile din partea oamenilor. Nu aveau nicio „baghetă magică” prin care să „înghețe” oamenii răuvoitori, paralizându-le acțiunea îndreptată înspre ei și niciun inel sau o formulă magică prin care să se facă nevăzuți în fața dușmanilor. În timp ce erau imbatabili în fața duhurilor răutății și necruțători cu bolile de orice fel, ucenicii erau
Afirmam întro postare anterioară că există o strânsă legătură între înțelepciune și vârsta biologică; că, în general, înțelepciunea se dobândește pe parcursul anilor și că rareori, ea reprezintă un capital de pornire în viață. Iov face și el o remarcă inteligentă când afirmă că îmbătrânirea, acumularea anilor, nu aduce automat și înțelepțirea omului. „Nu vârsta aduce înţelepciunea, nu bătrâneţea te face în stare să judeci.” (Iov 32:9)
Aceasta înseamnă că unii pot trece prin viață strângând anii în brațe în timp ce înțelepciunea li se strecoară printre degete – aceștia îmbătrânesc degeaba!
Mai avem însă excepții și în partea celor mai tineri