Pomul Vietii

Bunătatea este înclinarea naturală, predispoziția interioară sau starea sufletului (creată de Duhul Sfânt) de a pune dorințele și starea de bine a celorlalți mai presus de dorințele și starea de bine personală.
Bunătatea este dragostea amiabilă, binevoitoare, curtenitoare, politicoasă, prietenoasă.
Bunătatea este dorința activă de a satisface nevoile și de a produce bucurie altora.
Bunătatea are ochi și atenție pentru lucrurile mici, pentru faptele mărunte care aduc bucurie în viața celorlalți.
Bunătatea și facerea de bine sunt ca două fețe ale aceleași monezi.

Citește în continuare „Bunatatea”

De când suntem mici asistăm la sau suntem recipienții unor acțiuni răufăcătoare.
Răul care (ni) se face este nedrept. Ne dorim protecție și dreptate, chiar răzbunare.
Cel inocent sau cel face binele trebuie protejat de cel ce face răul. Uneori sau de multe ori, cel ce face răul este  în poziție de autoritate și abuzează de aceasta. Ca urmare, posibilitatea de protecție a victimei este limitată. Cred că, porunca lui Pavel „Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.” din Romani 12:21 se aplică, în primul rând persoanelor adulte aflate în poziție de egalitate (relativă) socială în raport cu răufăcătorii lor. Stă în abilitatea celui victimizat

Cartea Romani – în ultimele capitole are câteva sfaturi, sugestii și porunci atât de clare și practice încât nu mai necesită multe comentarii.
„Dragostea să fie fără prefăcătorie.
Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.” Romani 12:9
Observați legătura strânsă și subtilă între răutate și prefăcătorie – fățărnicie, duplicitate, viclenie. Să te îngrozească duplicitatea, trăirea după standarde diferite, fățărnicia!
Unde-i prefăcătorie crește și răutatea, tot atât de perfidă, vicleană, ascunsă.
Să ne apuce groaza de viclenie și răutate și să ne lipim tare de bine sugerează o imagine puternică: speriat, îngrozit de câinele rău, copilul se agață strâns de corpul tatălui sau mamei.
Nu cumva am ajuns nici îngroziți de rău și nici lipiți de bine?
Doamne găsește un lipici care să ne lipească strâns de Tine!

Acțiunea se petrece în ziua de 31 decembrie a anului 2025.
Toate țările europene au hotărât să treacă la moneda unică „Eurohope”.
În România, ca de obicei, mulți cetățeni au ignorat atenționările cu privire la imposibilitatea de a mai face schimbul de bani în anul 2026 și în ultimele zile s-au făcut cozi imense la bănci și casele de schimb valutar. Patronul unei case de schimb valutar și-a rechemat o parte din angajații disponibilizați pentru a face față muncii asidue din ultima zi de lucru a anului. Știind că patronul are nevoie de ei, angajații chemați să lucreze

Viața împăratului David a fost o viață zbuciumată: plină de lupte, relații tensionate, urmăriri și mult sânge. A fost un om de sânge.
A avut parte de prietenii, de trădări, de oameni curajoși și loiali.
Una din cele mai strânse prietenii a avut-o cu Ionatan, fiul celui care-l dușmănea cel mai mult. A fost ceva unic – o prietenie de invidiat, care a rezistat tuturor presiunilor și uneltirilor. Dar, fiind vremuri tulburi, de război, viața a mers înainte: alți dușmani, alte lupte, alte alianțe, alte victorii. În cele din urmă, națiunile învecinate erau îngenuncheate și supuse, plăteau tributul înfrângerii. Urmează o perioadă de relaxare în politica externă a regelui David. A sosit și timpul ca

Avraam și Lot erau niște oameni de afaceri prosperi cu investiții în transporturi și zootehnie. Cei doi au înființat, la emigrarea din țara lor, o societate pe acțiuni „Canaan SA”. Firma a a crescut lent dar, sigur; s-au focalizat pe câteva domenii de activitate și au prosperat. Singurul domeniu de activitate în care aveau interdicție de Sus era imobiliarele: nu aveau voie să cumpere și să devină proprietari de terenuri și clădiri. Orice altceva era permis, însă acest domeniu era interzis.
Societatea pe acțiuni a prosperat până când locul a ajuns să nu mai fie suficient de mare pentru a conviețui împreună. Certurile repetate și nerezolvate

Virtuțile, trăsăturile de caracter, sunt ca și petalele de trandafir.
1.Unele virtuți, ca și petalele, sunt învecinate -foarte apropiate unele de altele.
Bunătatea, blândețea, răbdarea sunt atât de aproape unele de altele, se aseamănă atât de mult, încât unora le este greu să facă o distincție majoră și clară între ele. Având asemănări se pot grupa în aceeași categorie. Un numitor comun al celor trei virtuți menționate anterior este lipsa de reacție negativă și imediată la acțiuni și presiuni externe. Ele sunt percepute ca fiind trăsături pasive și deci,