Categorie: 11 Noiembrie

Se întâmplă mai rar, dar se întâmplă, ca cineva să-ți ceară ajutorul întro situație delicată sau conflictuală de relaționare. Din dorința de a ajuta la soluționarea problemei începi să asculți, să pui întrebări,  să faci cercetări. Persoana care a venit să-ți ceară ajutorul este suficient de stresată, rănită și disperată încât situația respectivă să ceară o intervenție imediată.
Primele informații care le primești îți indică faptul că persoana care-ți cere ajutorul tău își dorește mult ca problema să fie rezolvată și este dispusă să facă eforturi mari pentru îndreptarea situației. Numai că, după ce stai de vorbă și cu cealaltă persoană implicată în conflict constați că

„Genialitatea generozității” este una din ultimele resurse oferite pe un site numit „Biserica generoasă”. Cartea este scrisă de către Chip Ingram, autor care are cărți traduse și în limba română. Iată câteva idei, din carte, despre subiectul abordat:
Generozitatea este o poartă spre intimitatea cu Dumnezeu.
Ca să fii deștept, cheltuiește cu grijă. Ca să fii înțelept, economisește regulat. Ca să fii genial,

Acan a trăit timpuri memorabile, făcând parte din generația de aur, generația care a prins evenimente naționale remarcabile, unul după altul. În copilărie a trăit să vadă cum în fiecare dimineață toată națiunea avea micul dejun venit de sus. Deși umblau zilnic prin locuri nisipoase și pietroase picioarele oamenilor nu se umflau și încălțămintea lor nu se tocea sau rupea. Deși soarele era de multe ori dogorâtor hainele lor nu se învecheau – nu aveau nevoie să și le schimbe la câțiva ani!
Apoi, toată națiunea a trecut râul Iordan fără bărci, șalupe sau bacuri. Apele s-au desfăcut înaintea lor și au trecut ca și pe uscat.
Când au dat ochii de Ierihon, cetatea cea mare și fortificată, nu-și puteau închipui cum vor reuși s-o cucerească.
Și totuși, zidurile ei au căzut precum castelul de nisip lovit de valurile mării. Li se ordonase ca nimeni să nu ia nimic drept pradă de război. Totul trebuia omorât sau distrus. Se păstrau doar metalele prețioase, care erau colectate pentru tezaurul Domnului.
În timpul asediului Acan a văzut

Viața tumultoasă a acestei femei înstărite din Sodoma a început în orientul îndepărtat.
A avut o copilărie fericită și în primii ani, o căsnicie tihnită. Totul s-a schimbat atunci când soțul ei, Lot, a decis că este momentul să-și înceapă o afacere în altă țară. Au vândut ce era de vândut și au plecat cu caravana spre Palestina. Aici au fost întro continuă mișcare – pune cortul, strânge cortul, cară cortul, neavând permisiunea de sus de a-și cumpăra proprietăți imobiliare. Asocierea lui Lot cu unchiul său, Avraam, era de bun augur căci afacerile lor erau înfloritoare. Mutarea aceasta, la nesfârșit, din loc în loc, devenise împovărătoare. După conflicte repetate în interiorul firmei mixte, se ia decizia despărțirii și împărțirii bunurilor dobândite. Urmau să meargă fiecare în direcții geografice opuse, ca să nu mai existe riscul să se calce pe picioare. Lot s-a folosit de dreptul de a alege primul direcția deplasării și

Încă nu se uscase bine cerneala de pe contractul amiabil de separare și împărțire a patrimoniului dintre Lot și Avraam că, pe internet au apărut vești despre o încercare de revoltă  și un război fulger între diferite alianțe zonale. Deznodământul este cât se poate de nefast pentru Lot care sfârșește prin a fi luat prizonier de război, evident și cu toate averile confiscate.
Avraam dă alarma de război și armata lui de 318 războinici de elită atacă prin surprindere armata biruitoare care ducea victorioasă capturile de război spre cetățile lor.  Victoria este zdrobitoare, armata de elită reușind să recupereze toate resursele umane și bogățiile capturate. Nu numai că i-au eliberat pe prizonieri, dându-le libertatea, dar

Erau vremuri tulburi pentru generalul Naaman. Viitorul sāu era incert. Ultimul consult medical indica aproape sigur că petele de pe piele proveneau de la boala incurabilā numită lepră. Vestea se răspândi cu repeziciune în casa generalului; tot așa și îngrijorarea cu privire la viitorul familiei. Printre sclavele casei se afla și o fetiță evreică. Aceasta avea cuvinte de speranță: o vizită în Israel și stăpânul ar putea fi vindecat de către profetul de acolo. Cuvintele ei au credibilitate și iată că generalul este pe drum cu escorta, coloana oficială și cu documente oficiale însoțitoare.
Își făcea tot felul de scenarii în cap cu privire la posibilele metode de vindecare ce i-ar putea fi aplicate, dar niciunul dintre acestea nu se vor adeveri. Când GPS-ul a indicat că au ajuns în fața casei profetului

Lăcomia sau avariția este pofta necumpătată sau excesivă de a câștiga și de a acumula avere, bani și posesiuni.
Omul lacom este stăpânit de dorința de a avea cât mai muuuuuuuuuuuuuult, această tendință de acaparare dăunând bunelor relații cu ceilalți oameni. O problemă subtilă a postmodernității o reprezintă redefinirea (cosmetizarea) lucrurilor: păcatele devin probleme iar luxurile devin necesități. O problemă subtilă a inimii, chiar născute din nou, este atașamentul natural de lucruri și persoane.
Identificarea lăcomiei este o sarcină dificilă deoarece ea, prin intermediul minții, are abilitatea de a justifica orice exces punându-l pe seama progresului, binelui, confortului, viitorului. Este dificil de atacat un raționament de genul următor: „Dacă puțin înseamnă bine, atunci mult înseamnă mai bine.”
Identificarea lăcomiei este o sarcină dificilă deoarece