Subiectul harului este iubit și dorit de unii, incomod și controversat pentru alții.
Întro postare anterioară, din luna martie a anului trecut – vezi Aici, am căutat să aflăm care este legătura între har și cumpătare. Apostolul Pavel a făcut conexiunea între cele două când i-a scris lui Tit, comunicându-i că harul lui Dumnezeu ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și ne îndeamnă să trăim cu cumpătare în stilul nou de viață cu care am fost hăruiți.
Când citim scrisoarea lui Iuda aflăm că,
Iubitori de placere
Suntem niște ființe iubitoare de plăcere.
De mici suntem atrași de plăcere și fugim de durere.
Părinții noștri au știut acest adevăr și s-au folosit de el în educația și creșterea noastră.
Ca să ne stimuleze întro anumită direcție ne-au recompensat cu anumite bucurii, care erau plăcerile noastre pentru acea vârstă. Ca să ne împiedice mersul întro direcție distructivă ne-au disciplinat, căutând măsurile care ne produceau durere.
Am crescut, am devenit adulți, atracția plăcerilor a rămas cu noi și în noi.
Nici la bătrânețe
În ciuda statisticilor alarmante legate de consecințele nefaste ale consumului de tutun, producătorii de tutun au rămas „orbi și surzi” și au continuat politica lor de marketing agresiv, profitul lor fiind mereu în creștere. Ei nu au știut sau nu au dorit să-și autoregleze promovarea mărcilor de tutun și astfel s-a ajuns la impunerea unor măsuri de
Excesul de …
1 imagine face mai mult decât 1000 cuvinte – un adevăr folosit cu abilitate de către firmele de publicitate și nu numai. Îată că mă folosesc și eu de imagini. Priviți și vă minunați la transferul reciproc ce se realizează lent, dar sigur în timp. Consecințele nu sunt vizibile imediat, după cum nici nu se vor putea îndepărta peste noapte.
Adevărul este valabil în toate domeniile în care
Te întâlnești cu unul sau altul și toate merg bine, în dicuție, până ajungi la pocăință și har. Când apare ideea că acestea implică o renunțare la păgânătate și la poftele lumești atunci unii îți spun, politicoși sau furioși, că ei nu doresc o religie care să nu le permită să se distreze ca toți ceilalți sau aceea care ale cărei cerințe are multe „nu”- uri.
Aceeași persoană o admiră însă pe Nadia Comăneci sau pe Cristiano Ronaldo sau pe Cristina Neagu sau pe un alt sportiv sau altă sportivă cunoscută. Majoritatea sportivilor cunoscuți sunt

Dacă aș fi trăit acum 2000 de ani, în Palestina, aș fi fost întro mare încurcătură.
Pe de-o parte mi-ar fi plăcut de Ioan Botezătorul – profetul deșertului, care atrăgea ca un magnet masele de oameni spre pocăință și botez. Vocea lui, mesajul pătrunzător și convingător, stilul de viață cu multe ingrediente ascetice, simplitatea și impactul vieții lui erau electrizante. Oamenii lăsau comfortul și siguranța satului și cetății ca să meargă departe în pustiu pentru a-i asculta mesajul pocăinței și pentru a fi botezați.
Pe de altă parte, în scurt timp, a apărut Isus din Nazaret – profetul satelor și cetăților, care fascina și El masele cu mesajul Său pătrunzător și convingător, cu semnele și minunile care însoțeau lucrarea Sa. La chemarea Sa unii și-au lăsat afacerile și familiile și mergeau după El peste tot.
Numai că diferențele între stilul de viață al lui Ioan și al lui Isus erau diametral opuse.
Începem o serie de postări despre experiențe arhetipale în transformarea sufletului masculin. Sunt anumite momente în viața băieților care contribuie decisiv la trecerea lor din etapa de băiat spre etapa de bărbat.
Aceste momente pot fi foarte diferite de la băiat la băiat sau de la bărbat la bărbat. Cu toate acestea se pot identifica, selecta și grupa aceste experiențe în câteva categorii. Demararea procesului de autocunoaștere este esențială atât la băieți cât și la bărbați. Conștientizarea trecerii în etapa bărbăției a avut, pentru unii, o componentă momentană, un eveniment unic, clar și distinct – „acum știu sigur că sunt bărbat”, sau o componentă procesuală, evenimente succesive – „deci am ajuns bărbat, fără să bag de seamă”!
În călătoria devenirii lui, băiatul trece prin câteva momente strategice în transformarea sufletului.
Să luăm pentru început, un exemplu care este considerat un exemplu negativ…
Nu am fost niciodată atras de romanele polițiste. Chiar dacă am citit câteva, le-am citit pentru că le-am avut la îndemână … însă, nu m-au convins. M-au atras însă cărțile despre spioni și agenți secreți care au existat și trăit în realitate. Eram interesat de mecanismele lor interioare, de transformările lor, de schimbarea motivațiilor, de capacitatea lor de adaptare la condiții noi, de condițiile de antrenament, de cadrul de recrutare și instruire.
Eram dornic să aflu despre ispitele și încercările lor, despre mentalitățile și comportamentele lor, despre reflexele dobândite prin antrenament care-i salvau în situații limită. Îmi plăcea să-i urmăresc în aventurile lor, dar nu mi-ar fi plăcut să fi fost în locul lor.
Știam că nu eram făcut pentru așa ceva pentru că
Frica este un dat al tuturor oamenilor. Bărbați sau femei, copii sau bătrâni, culți sau desculți, pământenii își trăiesc viața cu fricile la purtător. Unele frici sunt la vedere, ca niște tatuaje, altele sunt vârâte pe sub pielea lor. Deși multora nu le place generalizarea sau categorisirile, aceasta este uneori o necesitate pedagogică. Nici ierarhizarea nu este un lucru bine văzut de către unii, dar și acest procedeu de departajare este util când este folosit cu cap. Deși îmi este frică (!) să nu deranjez, pe unii, mă voi aventura să fac afirmații generalizante și ierarhizante și afirm că una din cele mai mari frici sau angoase ale bărbaților este
Se prea poate să fi crescut întro familie numeroasă și să fi fost ultimul născut.
Aceasta înseamnă că ai fost cel mai mic dintre toți:cel lăsat acasă când toți plecau undeva, cel care purta hainele de la cei mari, cel care benficia de jucăriile rămase de la alții, cel nebăgat în seamă când se împărțeau dulciurile. Niciodată îmbrăcat bine, niciodată sătul.
Dacă familia ta nu a avut resurse materiale la pornire – a plecat de la lingură și cuțit, dacă s-a zbătut constant cu supraviețuirea și a rămas tot acolo – la limita sărăciei, e foarte posibil să crești cu un puternic complex de inferioritate și cu o descurajare cronică. Visele nu există pentru că nu sunt speranțe de mai bine, iar Dumnezeu pare a fi pasiv, departe în lumea Lui, lăsând lumea așa cum o știm noi: nedreaptă, neschimbată și nesimțitoare.
Întrun context asemănător a trăit un tânăr
