Categorie: Virtuti si Vicii

Uneori nu mai este nevoie de multe cuvinte ci doar de câteva … urmate de memorare, meditare și aplicare.
Proverbul de mai jos să ne urmărească până ne prinde de inimă și de limbă 🙂
,,Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat ”

Pentru cunoscătorii de limba engleză iată și versiunea The Message:
„A miserable heart means a miserable life; a cheerful heart fills the day with song.”

Cartea Numeri poate fi lungă și plictisitoare pentru unii, intrigantă și atractivă pentru alții. Printre nume, liste și detalii, în narațiunea cărții este zugrăvită în culori alb negru (mai mult negru decât alb) evoluția sau mai degrabă involuția personajului colectiv. Martor la multe semne și minuni, poporul lasă în urmă sclavia Egiptului șerpuind prin pustietatea deșertului spre țara în care curge lapte și miere. Prezența lui Dumnezeu era vizibilă pentru toată lumea, atât ziua cât și noaptea. De garderobă nu se mai îngrijeau pentru că hainele și pantofii nu se demodau și nu se învecheau. Nici de mâncare nu se îngrijorau pentru că aveau Mc Mana la orice colț de deșert. Cu toate acestea nemulțumirea, ca o buruiană, își întindea rădăcinile și prelingea otrava spre inima poporului.

Dacă ai reușit, eroic, să ajungi la finalul cărții Levitic – manualul de instruire pentru preoți și leviți, iată-te în fața unei alte cărți plină cu nume, numere, liste, informații, detalii și repetiții plictisitoare pentru turistul grăbit dar grăitoare pentru cercetătorul iscusit – cartea Numeri. Pavel ne încurajează să citim astfel de cărți, să perseverăm în a le citi și studia …
„Și tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde”. Romani 15:4
Dumnezeu are lucruri importante de comunicat prin structura materialului comunicat în aceste cărți și mai ales prin repetițiile în care se schimbă doar un mic detaliu. Haideți să facem o încercare să vedem cum stăm cu răbdarea și cu spiritul de observație!

Suntem în săptămâna mare. De ce s-o fi numit mare? Cine a văzut-o așa și când?
La noi este mare stresul, este mare aglomerarea la cumpărături, este mare căutarea după ultimele noutăți, este mare vânzoleala după mâncăruri și băuturi, este mare dorința de a primi prima de Paști, este mare dorința de a fi altfel deși nu facem mare lucru pentru ca aceasta să se întâmple. La noi este o mare uitare, o amnezie față de Cel batjocorit, Cel biciuit, Cel hulit, Cel trădat, Cel chinuit, Cel răstignit.
„Maria și Marta erau două surori …” așa începea o poezie care se mai recita prin biserici, cândva.
Maria și Marta erau apropiate, stăteau în aceeași casă, iubeau același Domn, slujeau același Dumnezeu, cântau același gen de cântece, mergeau la aceeași sinagogă (biserică). Maria și Marta aveau multe lucruri în comun dar, le deosebea ceva,

Evenimentele premergătoare sărbătorii Pascale sunt destul de tensionate. Se strânge încet, dar sigur, șurubul persecuției în jurul Domnului Isus. Conflictul crește în intensitate, ambele părți știind că s-au înscris pe drumul fără întoarcere al unui deznodământ dramatic. Învățătorul era dat în urmărire generală dar, popularitatea Lui crescândă, nu permitea o arestare publică datorită reacției imprevizibile a poporului. Era ca un război rece. Cristos împreună cu ucenicii s-au refugiat, pentru o vreme scurtă, întrun ținut pustiu după care a revenit în zona Ierusalimului. În timpul zilei, dis de dimineață căuta protecție în aglomerația oamenilor stând și învățând poporul în Templu iar noaptea se refugia în singurătatea și protecția muntelui Măslinilor. Un loc ospitalier și sigur pentru vremuri tulburi ca acestea era

S-ar putea, recent, să te fi auzit zicând următoarele cuvinte: „După câte i-am făcut, aceasta meritam eu de la el/ea? Așa știe el/ea să-mi arate mulțumirea?”. Sau, poate ai auzit pe altcineva spunând: „Nu mă așteptam să-mi facă așa ceva, după câte am făcut eu pentru ea/el!” În acest gen de situații o persoană a inițiat o facere de bine către o altă persoană și așteptarea este ca răspunsul să fie pe măsură, adică un răspuns care să reflecte o atitudine de mulțumire. Persoana care a făcut binele merită și i se cuvine mulțumirea exprimată prin diferite atitudini, vorbe și acțiuni. Persoana căreia i s-a făcut binele este datoare să-și exprime mulțumirea și recunoștința prin diferite atitudini, vorbe și acțiuni față de binefăcător. Dacă recipientul binefacerii consideră că merită sau i se datorează binele făcut sau chiar că este obligația celuilalt de a face binele atunci el se consideră „absolvit” de la mulțumire sau recunoștință.
De la naștere devenim recipienții facerii de bine ai părinților. Suntem mici și neajutorați, nu știm să facem nimic decât să mâncăm, să plângem și să umplem scutece. Lumea se învârte în jurul nostru și

Măcar o dată, dacă nu și de mai multe ori, în viața de credință ai luat decizia de a citi biblia de la Genesa până la Apocalipsa. Și ai început să citești cu sârg primele zile ba, chiar săptămâni. Mai încurcai numele personajelor între ele dar, nu conta prea mult. Conta că înaintai prin istoria bibliei, călare sau pe jos . Te minunai de intervențiile lui Dumnezeu în istorie, de conectarea personajelor cu Dumnezeu, de slăbiciunile figurilor centrale, de răbdarea lui Dumnezeu, de coborâșurile și urcușurile narațiunii. Tocmai te-ai obișnuit cu o anume cadență a cititului când ajungi întro zonă aridă, nisipoasă, unde piciorele fac eforturi mari dar, înaintează greu. Este zona în care

Se spune și se știe că anii copilăriei sunt ani fundamentali pentru formarea caracterului. Climatul familiei își pune amprenta invizibilă pe comportamentul copiilor marcându-i pe toată viața, pe unii, sau doar o parte din viață, pe alții. În familie copilul observă și învață obiceiuri și deprinderi elementare de raportare la părinți, frați mai mari sau mai mici, la pisici, la câini, la bunici, la porumbei, la săraci, la șoricei, la străini, la preoți, la furtuni, la politicieni, la iarnă grea, la creșterea prețurilor, la cutremure, etc. În etosul familiei copilul învață cuvintele importante pentru supraviețuire sau bunăconviețuire: tata, mama, da, nu, dă-mi, nu vreau, du-te încolo, te rog, îți trag una de nu te vezi, taci, stai cuminte, mobilul, internetul, calculatorul, nuiaua, etc. Există un cuvânt pe care eu l-am auzit rar pe acasă.

Încheiem un post mai prelungit de la postări și dăm startul la o altă virtute, pe cale de dispariție, mulțumirea – recunoștința. În antiteză cu aceasta se află nemulțumirea și cârtirea. Ca să nu fiu în ton cu tonul mulțumirii am de gând să-mi exprim nemulțumirea față de modul greșit în care am văzut interpretat și aplicat un verset foarte cunoscut din biblie. L-am auzit citat de multe ori, în contexte foarte diferite: la încurajarea folosită  în pregătirea examenelor de bacalaureat, la aceea de a sări în apă de la trambulina de 3 metri, la executarea unei lovituri de la 11 metri, la mersul cu tramvaiul fără bilet, la învățarea limbii engleze, la prima întâlnire cu fata sau băiatul visat, la obținerea unui credit nemeritat, la întâlnirea cu medicul stomatolog sau ortoped,