Pomul Vietii

Stau la casă. Pe drum de casa noastră este un bloc cu patru etaje.
În fiecare an, la o fereastră de la etajul unu’, apare un „moș crăciun” cu un sac în spate.
Stă agățat disperat de o frânghie așteptând să i se deschidă și să fie primit înăuntru.
Pe frig și ceață, nisoare sau ger, sub soare cu dinți sau fără, moș crăciun așteaptă.
Așteaptă răbdător ca gazda să-i deschidă. Dar, fereastra rămâne închisă și el … tot afară.
Trece o zi, trec două, trec douzeci și nouă și el

Am auzit multe predici și am citit multe scrieri pe seama cărții și a personajului Iov.
Am auzit și citit despre suferințele lui, despre atitudinile lui, despre prietenii lui, despre nevasta lui, despre Dumnezeul lui. Prea puțin, sau aproape deloc, se menționează despre răbdarea lui Iov. Modul în care apostolul Iacov interpretează cartea și personajul Iov din Vechiul Testament aruncă o lumină nouă asupra legăturii negândit de strânse dintre suferință și răbdare. Lumea a fost nedreaptă pe vremea lui

Nicicând nu a trăit omul cu atâta lipsă de răbdare ca și azi. Presiuni dinafară și tensiuni lăuntrice torsionează sufletul făcându-l tot mai nerăbdător și mai iritabil la greșelile neintenționate și la eșecurile altora. Ne irităm repede, prea ușor – din nimicuri și prea frecvent – cu pauze tot mai mici. Șmecheria și perfidia nerăbdării constă în rapiditatea și abilitatea de a arunca vina spre cealaltă persoană, umilind-o! Firea pământească aruncă „praf în ochii” altora îndreptând atenția spre ceilalți, evitând astfel

S-ar putea să te surprindă și pe tine ceea ce am auzit; l-a început mi s-a părut a fi o întrebare glumeață și întrebătoare: „Știi câte feluri de răbdare există în biblie?”
Nu am fost până atunci atent la acest gen de detalii lingvistice și am răspuns, candid, că nu știu.
Ei bine, mi s-a spus că există răbdarea normală, comună: cea la care poate ajunge, cu un efort moderat, majoritatea oamenilor. Apoi există îndelunga răbdare, acea calitate care

– Cum ai putea provoca nerăbdarea unui om?
Răspunsul 1
L-aș încuia întro cameră care, înspre bucătărie, are un perete de sticlă. El poate vedea cum se prepară mâncarea și apoi cum este așezată frumos pe masă. El ar avea acces la mâncare numai după ce apasă pe un buton roșu. După câteva zile, în care omul s-a obișnuit ca să aibă acces la mâncare apăsând pe butonul roșu, nu i se mai permite să mănânce imediat chiar dacă apasă pe buton. El trebuie să rămână în continuare în camera lui, în timp ce

Deși orășenii o duc cu mult mai bine decât cei de la țară, cred că sunt unele aspecte esențiale ale vieții în care ei sunt mai dezavantajați. Viața la oraș are mai mult o dimensiune liniară, în timp ce la țară are o dimeniune ciclică. La țară viața se desfășoară în jurul calendarului agricol. Primăvara sunt activități specifice legate de pământ și semințe care trebuiesc făcute la timpul potrivit pentru ca apoi vara și toamna să continuie întro succesiune regulată și previzibilă în fiecare an. Viața la oraș nu este sensibil modificată de schimbarea anotimpurilor. Munca la birou sau la fabrică este cam aceeași indiferent de anotimp. Vremea rea doar încetinește ritmul vieții, nu-l schimbă cu nimic.
Vrea copilul struguri? Părintele

Dragostea este îndelung răbdătoare.
Răbdarea nu se grăbește, dar are obiective de îndeplinit.
Răbdarea se grăbește … încet!
Răbdarea nu se uită la ceas, dar știe „cât este ceasul”.
Răbdarea nu se agită, dar se învârtește.
Răbdarea este înceată ca melcul, dar gata să se ia la întrecere cu gândul.

Eu aștept, tu aștepți, el așteaptă, ea așteaptă …
Noi așteptăm … ce?
Noi așteptăm să vină sărbătorile cu cadouri, colinde, zăpadă, vacanță și concedii.
Așteptăm să vină Moș Crăciun cu sania și cu cadouri …
Așteptăm să vină sfârșitul anului cu bonusuri, promovări sau mărire de salariu.
Așteptăm să treacă criza. Așteptăm vindecarea. Așteptăm pensionarea.
Așteptăm să vină copilul, care nu mai vine. Aștepți băiatul sau fata,

Ne apropiem de sfârșitul anului și de cifra record a populației pământului: 7 miliarde!
Ne apropiem de sfârșitul lumii acesteia și de … începutul lumii viitoare!
Cineva zicea că RĂBDAREA este virtutea diamant!
Pentru cei ce vom(r) trăi vremea sfârșitului răbdarea va fi indispensabilă mântuirii!
Acestea sunt Cuvintele Domnului despre acele vremuri de testare extremă a credinței și indispensabilitatea răbdării până la finalitatea vieții:
” Dar toate aceste lucruri nu vor fi decât începutul durerilor.
Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî;
şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.
Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.
Dar cine va răbda pînă la sfârşit, va fi mântuit.” Matei 24:8-11

Am remarcat apariția, în acest an 2011, a unei cărți scrise de Jim Collins împreună cu Morten Hansen. Ea se intitulează „Great by choice” și se oferă să dea un răspuns la întrebarea „De ce unii/unele înfloresc în ciuda nesiguranței, haosului și norocului”.
Viața este tot mai nesigură și viitorul tot mai necunoscut. Tehnologiile se schimbă continuu, competiția globală își continuă marșul neobosită, nesiguranța și instabilitatea se strecoară ți se furișează peste tot în lume. În aceste vremuri tulburi unii, urcă și trăiesc, alții … coboară și mor.
Observația autorilor este că circumstanțele adverse, duse la extrem, fac marea diferență între lideri. În astfel de situații adverse unii se vor arăta a fi mediocri sau chiar slabi, iar alții  vor demonstra că sunt excepționali. Rutina și normalitatea nu reprezintă mediul propice pentru a face diferența între liderii buni și cei excepționali. Autorii au lucrat la acest proiect începând din anul 2002 și au reușit să-l finalizeze în acest an. Și, cu siguranță, finalizarea acestui proiect a fost costisitor, la el a lucrat o echipă de profesioniști!
Mi se pare interesant faptul că ideea cu circumstanțele extreme nu este nouă. Ea apare și în