Călătoria sau pelerinajul poporului evreu prin deșert a fost, este și va fi un material de studiu interesant și intrigant. Ori de câte ori te hotărăști să îi însoțești în umblarea lor prin deșert, mai înveți câte ceva. Unul din primele lucruri pe care a trebuit să le învețe
Autor: Gili
Pietre bune, pietre rele!
Una din activitățile neplăcute ale vieții mele trăite la sat a fost înlocuirea spinilor din gardul care împrejmuia grădina. Operația se repeta la 3-4 ani și începea cu înlocuirea parilor rupți sau putreziți cu alții noi. Dacă gardul s-a înclinat, datorită intemperiilor și încercărilor de traversare a oamenilor sau animalelor, acesta era verticalizat prin
Lacuri sau râuri?
Iată că a sosit și vremea să mă uit înapoi spre anul 2019. La sfârșitul anului trecut, prin inspirație de sus, am numit (declarat) anul curent ca fiind și devenind”anul abundenței”. Rampa de lansare a temei dominante din acest an o reprezintă una din afirmațiile lui Isus cu privire la
Desen, puzzle și lego
După unul sau doi ani de la sosirea mea în Timișoara, ca să devin inginerul care nu am mai devenit, cineva m-a întrebat ce mai fac. M-a întrebat pentru că îi păsa de mine, nu doar așa din curtoazie sau politețe. Iar răspunsul meu nu a fost cel obișnuit, de politețe, ci unul care m-a surprins chiar și pe mine. Fără să am timp să elaborez răspunsul cu puncte și liniuțe,
Hoțul prin cămăruță
Am declarat anul 2019 ca fiind anul abundenței.
Nu că pentru că m-aș fi aliniat la această temă foarte atractivă pentru cei căutători în ale dezvoltării personale, ci pentru că este
Anii trec, experiențele rămân!
Am început anul acesta 2018 cu o postare – întrebare cutezătoare și retorică: ”Anul 2018: bun sau NEbun?”. Am intuit că nu voi mai avea liniștea de a rămâne și urmări starea de bine, de căldicel, de liniște și mediocritate. Nu am rămas în tensiunea dilemei din titlu, ci mai târziu am declarat că ”anul 2018 este
Isus a fost un maestru al comunicării.
În mediul ostil, creat de opozanți, a continuat să-și transmită mesajul spre oameni, dar l-a ambalat în pilde, parabole. Printr-o pildă se spune suficient de mult ca să primești un minim de orientare, dar suficient de puțin ca să
Pauza dintre reprize
Așteptam de mulți ani o astfel de carte. S-a scris și încă se mai scrie mult despre copii, adolescenți, tineri și adulți. S-a scris și vorbit prea puțin, s-au deloc, despre adulții cu vârsta de peste 45 de ani. Primul autor care m-a luminat prin scrierile lui, despre problemele și paradigma nouă a celor aflați în a 2-a jumătate a vieții, a fost Richard Rohr. Dar, încă nu s-a tradus nimic în limba română de acest autor (din câte știu eu). M-am bucurat să aflu recent, că avem ceva în limba română despre cele două reprize ale vieții. O doamnă respectabilă a povestit despre efectul iluminator și eliberator pe care l-a avut această carte a lui Bob Buford asupra direcției vieții sale care părea că duce spre nicăieri. Chiar dacă cartea ”Pauza dintre reprize” este scrisă din perspectiva unui antreprenor sau a unui om implicat în afaceri, experiența și concluziile autorului pot fi benefice unui spectru larg de oameni aflați fie în tranziție (pauza), fie în a doua repriză (jumătate) a vieții. Abordarea cărții și a vieții este făcută din perspectiva creștinului practicant, cel care-și pune constant și obsesiv întrebarea ”cum poate să slujească în primul rând Domnului?”. Acest lucru însă nu exclude prezența unor elemente distinctive ale lumii afacerilor, cum ar fi: planuri strategice, achiziționare și fuzionare de companii, strategii de publicitate, planificări de depreciere, bilanțuri, competiție și concurență, faliment, succes, etc. Cu toate acestea, indiferent de locul și modul în care ți-ai gâștigat banii și pâinea cea de toate zilele, în a doua repriză a vieții trebuie să încetinești viteza și să-ți ajustezi jocul, să-ți reinventezi viața și misiunea ei, să-ți realiniezi viața față de noul Centru al vieții. Acest lucru este ușor de scris și de zis, dar mai greu de făcut. Dacă ești înconjurat de o majoritate aflată în prima repriză a vieții, vei fi tentat (interior) și presat (exterior) să continui ca și cum ai juca în prima repriză a vieții. Rezultatul este o frustrare pentru toată lumea, dar mai ales pentru tine. Chiar dacă ai mult peste 50 de ani, nu este niciodată prea târziu să-ți ajustezi prioritățile, declarația de misiune și stilul de viață, conform reprizei în care te afli. Chiar dacă firul roșu al cărții este focalizat pe viața autorului, conceptele ei nu sunt americănisme, ci elemente universale valabile pentru toată lumea, din orice lume. Te poți regăsi ușor, în multe din situațiile descrise aici. Ca de exemplu, ”reînnoirea vieții în pauză reprezintă, mai întâi, o detoxifiere” este un principiu universal valabil oriunde, chiar și în România. Renunțarea la ceea ce a fost în repriza dinainte este percepută ca o pierdere, dar această eliberare a atașamentelor trecutului este necesară pentru a permite apariția unei vieți noi ”cu rădăcini ancorate în semnificație, bucurie și echilibru”. Vă las pe voi să descoperiți cu uimire, cum a jucat în cele două reprize antreprenorul Bob Buford, cel care și-a ales drept epitaf expresia ” de 100 ori” – o expresie luată din Pilda semănătorului.
Dacă oamenii nu râd
”Dacă oamenii nu râd de visele tale atunci ele nu sunt suficient de mari.” Citatul acesta este pus pe seama mai multor autori sau personalități. Eu l-am auzit spus de Robin Sharma, dar l-am găsit exemplificat
Anul 2018: bun sau NEbun?
Probabil că ai auzit cândva, de la cineva, că ”mai binele este dușmanul binelui”. Sintagma provoacă și stârnește confortul și lâncezeala cu care omul se obișnuiește lesne în țara binelui. Mai binele pereclitează viața tihnită și pune în mare pericol liniștea vieții