Ioan a fost unul dintre acei copii născuți la bătrânețe. Nu știu ce înseamnă aceasta, părinții mei nu erau așa de în vârstă când am venit eu pe lume. Știu însă că mamei lui, Elisaveta, i-a cam fost rușine să se arate în public după ce i-a crescut burtica. Mai știu că tatăl său, Zaharia, nu a putut comunica verbal cu soția lui în tot timpul perioadei de sarcină.
Dacă este să ne luăm după studiile recente și să facem o radiografie a atmosferei de familie în perioada premergătoare nașterii lui Ioan, aceasta nu ar fi prea pozitivă: slăbiciunile îmbătrânirii, rușine și izolare socială la soție, comunicare limitată între soți, etc.
Să ai un tată de vârsta unui bunic!?
Ți-l poți imagina pe Ioan mergând la grădiniță cu tata și ceilalți copii să-l înțepe regulat, întrebându-l când vine și tata cu el, că ei l-au văzut tot timpul numai cu bunicul?
Poate ieși ceva bun de aici?
Categorie: Virtuti si Vicii
Nu se poate să nu fi auzit sau să nu ți se fi pus această întrebare intruzivă: Ce planuri ai pentru 2012? Pentru cei mai mulți, întrebarea este incomodă pentru că, se pare că, trăiesc de la o zi la alta și de la un an la altul fără scopuri personale. Ei împlinesc scopurile și planurile altora. Cu toate acestea, așa cum scrie Larry Crabb în „Înțelegând oamenii”, fiecare om are scopuri în viață numai că ele nefiind recunoscute și mărturisite vor
Categorii
Parada smereniei
Vrei nu vrei, în societate anumite structuri și cerințe sunt în viață și nu mor, indiferent cât ți-ai dori tu aceasta. Copii trebuie să se supună părinților, subalternii trebuie să se supună șefilor, cetățenii trebuie să se supună polițiștilor, etc.
Prin miracolul nașterii din nou, te trezești în societatea lui Dumnezeu, care este biserica locală. Aici iar dai de structuri, și deci implicit de
Supunerea este forma principală de exprimare a smereniei.
Supunerea de bună voie, din convingere nu din obligație, este este lucrul de dorit în umblarea creștină. În prima sa scrisoare, apostolul Petru încearcă să modeleze un comportament exemplar și demn de identitatea și de Dumnezeul pe care Îl slujesc. Având în vedere dubla apartenență a celor din poporul lui Dumnezeu, aceea de membrii ai unei națiuni sfinte, alese de dumnezeu și apoi ai etniei de care aparțin, apostolul îi îndeamnă să trăiască în mijlocul Neamurilor întrun mod care face cinste lui Dumnezeu.
„Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești, pentru Domnul” 1 Petru 2:13
Popoarele au forme de organizare, structuri sociale și de autoritate. În vremea lui Petru forma de conducere a statului era
Călător din lumea aceasta – spre cele veșnice, bine ai pășit alături de Cristos și de alții, pe calea smereniei.
Smerenie înseamnă să-ți supui voința intenționat față de voința unei alte persoane.
Dumnezeu Fiul s-a smerit și a aceptat să facă voia lui Dumnezeu Tatăl.
„Căci m-am coborât din cer, nu să fac voia Mea, ci voia Tatălui din cer”. Ioan 6:38
Smerenia presupune o coborâre voluntară, o renunțare intenționată la poziție și privilegii de dragul cuiva.
De la iesle la cruce, Fiul a umblat pe calea smereniei. Întâi a fost coborârea.
Apoi,
Trăim o vreme în care lumea este foarte orientată pe rezultate.
La servici ai scopuri smart, ținte de atins, evaluări și verificări.
Acasă ai de făcut 1001 de lucruri.
La biserică sunt planuri de creștere, bugete și programe. Omul este supus unor presiuni crescânde.
În drum spre servici, trebuie să mai treci pe la domnul Neliniștit și să dai telefon la
Categorii
Rabdarea lui David
În unele aspecte ale vieții mele încă văd oamenii și evenimentele cu ochii de copil.
Mintea mea a „fotografiat” și a reținut oamenii întro anumită ipostază a devenirii lor. Chiar dacă ei între timp s-au schimbat, au evoluat sau au regresat, în mintea și percepția mea, ei se găsesc tot acolo, undeva blocați în trecut.
Se întâmplă însă și fenomenul invers, în care memoria mea a „fotografiat” personajul în faza lui adultă și chiar dacă vorbesc despre tinerețea lui, în mintea mea am fotografia lui de adult. De ultimul lucru mi-am dat seama recent, când am încercat – chiar și speculativ, să ma gândesc ce vârstă aveau apostolii când
Stau la casă. Pe drum de casa noastră este un bloc cu patru etaje.
În fiecare an, la o fereastră de la etajul unu’, apare un „moș crăciun” cu un sac în spate.
Stă agățat disperat de o frânghie așteptând să i se deschidă și să fie primit înăuntru.
Pe frig și ceață, nisoare sau ger, sub soare cu dinți sau fără, moș crăciun așteaptă.
Așteaptă răbdător ca gazda să-i deschidă. Dar, fereastra rămâne închisă și el … tot afară.
Trece o zi, trec două, trec douzeci și nouă și el
Categorii
Mentori in rabdare
Am auzit multe predici și am citit multe scrieri pe seama cărții și a personajului Iov.
Am auzit și citit despre suferințele lui, despre atitudinile lui, despre prietenii lui, despre nevasta lui, despre Dumnezeul lui. Prea puțin, sau aproape deloc, se menționează despre răbdarea lui Iov. Modul în care apostolul Iacov interpretează cartea și personajul Iov din Vechiul Testament aruncă o lumină nouă asupra legăturii negândit de strânse dintre suferință și răbdare. Lumea a fost nedreaptă pe vremea lui
Nicicând nu a trăit omul cu atâta lipsă de răbdare ca și azi. Presiuni dinafară și tensiuni lăuntrice torsionează sufletul făcându-l tot mai nerăbdător și mai iritabil la greșelile neintenționate și la eșecurile altora. Ne irităm repede, prea ușor – din nimicuri și prea frecvent – cu pauze tot mai mici. Șmecheria și perfidia nerăbdării constă în rapiditatea și abilitatea de a arunca vina spre cealaltă persoană, umilind-o! Firea pământească aruncă „praf în ochii” altora îndreptând atenția spre ceilalți, evitând astfel