Se spune și se știe că anii copilăriei sunt ani fundamentali pentru formarea caracterului. Climatul familiei își pune amprenta invizibilă pe comportamentul copiilor marcându-i pe toată viața, pe unii, sau doar o parte din viață, pe alții. În familie copilul observă și învață obiceiuri și deprinderi elementare de raportare la părinți, frați mai mari sau mai mici, la pisici, la câini, la bunici, la porumbei, la săraci, la șoricei, la străini, la preoți, la furtuni, la politicieni, la iarnă grea, la creșterea prețurilor, la cutremure, etc. În etosul familiei copilul învață cuvintele importante pentru supraviețuire sau bunăconviețuire: tata, mama, da, nu, dă-mi, nu vreau, du-te încolo, te rog, îți trag una de nu te vezi, taci, stai cuminte, mobilul, internetul, calculatorul, nuiaua, etc. Există un cuvânt pe care eu l-am auzit rar pe acasă.

Încheiem un post mai prelungit de la postări și dăm startul la o altă virtute, pe cale de dispariție, mulțumirea – recunoștința. În antiteză cu aceasta se află nemulțumirea și cârtirea. Ca să nu fiu în ton cu tonul mulțumirii am de gând să-mi exprim nemulțumirea față de modul greșit în care am văzut interpretat și aplicat un verset foarte cunoscut din biblie. L-am auzit citat de multe ori, în contexte foarte diferite: la încurajarea folosită în pregătirea examenelor de bacalaureat, la aceea de a sări în apă de la trambulina de 3 metri, la executarea unei lovituri de la 11 metri, la mersul cu tramvaiul fără bilet, la învățarea limbii engleze, la prima întâlnire cu fata sau băiatul visat, la obținerea unui credit nemeritat, la întâlnirea cu medicul stomatolog sau ortoped,
Era destul de în vârstă. Încă mai mergea la servici; chiar, cu plăcere.
Se gândea și la pensionare; dar, nu prea tare. Acasă la el era liniște și pace.
Pace în relația cu soția; liniște în relația cu copiii -nu-i avea! S-a împăcat de mult, e drept cu greu, că nu vor avea copii, că Domnul Dumnezeu nu le va binecuvânta căminul cu copii. Au fost îngrijorați, chiar frustrați că nu li s-a dat bucuria măcar a unui copil. Ce mult și-ar fi dorit unul, numai unul!
Treceau anii și la casele vecinilor apăreau scutece întinse la uscat (pe atunci nu erau pampers), cărucioare, tetine, țipete și plansete, strigăte de copii.
La ei era tot liniște și pace.
Apoi copilașii vecinilor au devenit adolescenți. Bicicletele veneau și plecau. Au apărut motoretele și mașinile. Seara târziu, bătrânii puneau țara la cale, iar tinerii promiteau fetelor luna de pe cer. Și au venit nunțile în vecini. Bucurie și sărbătoare mare și luuuuuuungă! Tinerii și tinerele se căsătoreau. Apoi au sosit berzele prin vecini.
Acasă la el era liniște și pace. El și soția lui călcau senini și împăcați spre toamna vieții.
La servici, era la fel: liniște și pace.
Aceasta până când rutina serviciului i-a fost întreruptă de un vizitator neobișnuit.
Este aproape imposibil să nu fi auzit, măcar de câteva zeci de ori, aceste cuvinte: „Consumul excesiv de … dăunează grav sănătății!” Prima oară ni s-au părut deștepte dar, mai apoi, nu le-am mai băgat în seamă. Avertizările de genul acesta foarte rar reușesc să ne inspire mintea, să ne stârnească emoțiile și să ne mobilizeze voința la moderație în consumul preferat de mâncăruri și băuturi. Dar, UE și-a făcut treaba, ne-a avertizat! Restul este treaba noastră.
Există însă un exces care nu dăunează grav sănătății?
Imblanzirea limbii
Ne este cam frică sau incomod să vorbim despre desăvârșire. Idealul ei este atât de sus că nu-i vedem capătul; nici măcar cu telescopul. Când cineva îndrăznește să abordeze subiectul acesta ni se pare că este de pe o altă lume. Și probabil că presupunerea este adevărată. Când însă cineva afirmă că există un indicator clar și măsurabil al desăvârșirii ridicăm din sprâncene. Cum poate vorbi cineva cu precizie și convingere despre ceva atât de vag și inaccesibil? Cu toate acestea apostolul Iacov îndrăznește să
Masina si crestinul
Printre primele informații pe care le primești când ajungi în școala de șoferi sunt acelea despre cele trei pedale pe care le folosește șoferul: ambreiajul, frâna și accelerația. Unii se familiarizează mai repede cu rolul pedalelor, alții le încurcă, enervând instructorul. Sincronizarea corectă a mișcărilor este floare la ureche pentru unii și piatră de încercare pentru alții. Sistemul de frânare este esențial pentru mașină și șofer. Rolul sistemului de frânare este de a
Din când în când ne prinde bine o ieșire din decorul contemporan și o alunecare în istoria bisericii și a celor retrași din lume pentru a trăi în comunități mănăstirești. Unii, crescuți în mediu evanghelic nu prea avem idee despre viața celor din mănăstiri. Am tras cu urechea la modul în în care erau instruiți călugării benedictini în ce privește dieta, mâncarea și băutura și v-am adus un extras din Regula Sfântului Bendict cu privire la cumpătarea în viața călugărului.
Interesant de observat atenția la detaliu, limbajul jovial, grija pastorală, practicalitatea instruirii și remarca îngăduitoare a sfântului despre
Ne prinde bine să vedem cum erau și sunt instruiți călugării benedictini în virtutea smereniei.
Aveți mai jos un extras din Regula Sfântului Benedict cu privire la virtutea smereniei.
Sper să fie o delectare la citit și o bucurie la trăit!
VII. Despre smerenie
1 Dumnezeiasca Scriptură ne strigă nouă, fraţilor, zicându-ne: Oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat (Lc. 14, 11). 2 Spunându-ne aceasta, ne avertizează că
Stră, stră …. străbunicii noștrii nu aveau atâtea sortimente de mezeluri și cărnuri, nu aveau atâta varietate de băuturi, nu aveau atâtea cărți cu rețete culinare, nu aveau atâta muzică ambientală și de petrecere, nu aveau atâtea îngrediente exotice care să-ți excite papilele gustative, nu aveau atâtea reclame la mâncăruri și băuturi dar, aveau aceleași pofte neînfrânate ca și noi. Fotograful nostru de servici a făcut o călătorie în timp și a surprins, în flagrant, manifestarea îmbuibării la ea acasă! Pictura aparține pictorului olandez Hieronymus Bosch (1450–1516)
Vă recomandăm să nu încercați să faceți experimentul acasă!

Harul si cumpatarea
Pentru a ne forma o părere mai completă despre un subiect, uneori, este bine să căutăm textele biblice cu densitate maximă. Dacă luăm concordanța biblică și căutăm cuvântul cumpătare, găsim cuvântul repetat de cele mai multe ori în epistola lui Pavel către Tit. Nu este de mirare lucrul acesta deoarece sfinții din Creta trăiau întrun mediu în care minciuna, înșelătoria și îmbuibarea au penetrat și corupt toate structurile și categoriile sociale. Aceste comportamente vicioase, păcătoase erau parte din viața de zi cu zi și considerate acceptabile în cultura cretană.
Nu este de mirare, că
