Categorie: Virtuti si Vicii

Citind pildele escatologice, despre judecata viitoare, se poate observa că acțiunea lor începe cu o tentă comună, întro atmosferă obișnuită, calmă, previzibilă ca apoi, înspre final, să se schimbe brusc acțiunea, deznodământul fiind unul surprinzător. Când începe acțiunea mirele, stăpânul este binevoitor, darnic, oferă libertate de mișcare și gestionare a resurselor, lasă loc de inițiativă, riscuri, greșeli, veghere, timp pentru somn, timp pentru muncă.
Când însă vine vremea evaluării stăpânul, mirele nu mai are „pardon”.
Verdictul dat rămâne și nu-l mai schimbă nimeni: fecioarele neînțelepte, robul leneș și caprele rămân afară, în întuneric, acolo unde este plânsul și scrâșnirea dinților – pedeapsa veșnică.
Această „schimbare la față” a Mirelui, Stăpânului, Împăratului este șocantă, uluitoare!
Îmi vine să cred că

Moise s-a născut întro familie  de sclavi și a crescut întro familie regală.
Era obișnuit cu binele, comfortul, puterea dar a renunțat în grabă la ele luând calea emigrației.  Probabil ca a avut probleme cu identitatea: era evreu din naștere, dar a trăit ca un egiptean; era din familie săracă, dar trăia ca un bogat. După o perioadă de glorie în tinerețe a urmat fuga în străinătate, viața de „urmărit general”, viața de străin printre străini, din vârful societății la periferia ei. Pe lîngă toate acestea mai avea și un defect de vorbire care atrăgea atenția și ironia altora. Cine l-ar fi băgat în seamă sau cine ar fi văzut în el candidatul ideal pentru alegerile prezidențiale?

Multe din ideile și concepțiile pe care (încă) le avem la maturitate le păstrăm cu grijă din perioada copilăriei. În acea vreme priveam lumea cu ochii și inima de copil. Mintea se străduia să priceapă lucrurile simple, făcea asocieri și descifra tainele mici ale lumii. Între lumea basmului și lumea reală era o trecere lină. În cele două lumi nu încăpeau decât două feluri de personaje: cele bune și cele rele. Amestecul de bine și rău întrun personaj crea confuzie în mintea de copil.  Schimbările bruște de comportament ale unui personaj produceau derută iar copilul nu știa cum să (re)interpreteze acțiunea personajului întro lumină nouă.
Pentru mine, bunica a fost personajul care întruchipa blândețea: calmă, liniștită, bună la suflet, slujitoare, smerită. Nu cerea mult dar, oferea mult. Nu-și lua prima porția de mâncare și se mulțumea cu puțin. Odată, pe când se împărțea puiul fript, ne-a luat-o înainte și a spus că vrea să mănânce din piciorul puiului și nu spatele, cum avea obiceiul. Am fost surprins neplăcut de cererea ei pentru că

Aproape fiecare am auzit de situații în care s-a făcut o nedreptate, s-a violat dreptul sau proprietatea cuiva și cel agresat (sau cineva apropiat) din spirit de dreptate a reacționat vrând să scoată ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Spiritele însă s-au încins și conflictul a mers mai departe decât s-a prevăzut; nu a mai fost „ochi pentru ochi” ci a fost cap pentru ochi sau, chiar viața pentru ochi.
Există o mânie legitimă, sfântă, domestică, acceptabilă, ca răspuns la agresiunile și nedreptățile reale. Spiritul de dreptate bine format în conștiința omului nu poate și nu trebuie să stea indiferent la aceste realități nedrepte. Este normal să te revolți împotriva unei monstruozități făcute sau afirmate de cineva. Nu este însă normal ca revolta, furia sau mânia să iasă din matca râului inimii împroșcând și inundând în jur cu răni, dureri, ravagii, pagube. Sunt câteva caracteristici sau factori de care

Anul trecut am constatat că după ce jucam fotbal apărea o durere localizată în zona călcâiului de la piciorul stâng. O vreme am tratat-o cu indiferență; văzând că nu merge cu acest tratament am început să mă interesez. Medicul la care m-am dus a fost dr. Google unde am aflat că aș putea avea pinten calcaneean – denumirea populară. La acest diagnostic se propuneau diferite tratamente care mai de care mai dureroase și ineficiente. Unul din medicii specialiști în laba piciorului scria și repeta întruna, până am înțeles și eu, că acest pinten nu este cauza durerii, ci un simptom. Adică, pe băbește, degeaba îndepărtezi pintenul, prin metode mecanice sau electro-chimice, dacă nu se identifică și tratează cauzele principale ale formării pintenului, acesta poate reapărea, ulterior.
Tot așa este și cu mânia. Ea este

Toți avem un grad de încărcare și împovărare pe care ni-l aduce trăirea în această lume, sau, mai precis, în acest colț mioritic de planetă. Patul în care dormim, apartamentul sau casa în care ne adăpostim familia, traficul din oraș, piața scumpă, căldura sau aglomerația, agitația sau nesiguranța zilei de mâine, școala copiilor, concediul sau vacanța, ratele sau medicamentele de fiecare zi, părinții bătrâni și bolnavi, mobilul care sună prea des sau prea rar, facturile care așteaptă cuminți în poștă … toate acestea pun câte o greutate sau povară pe umerii fizici sau pe umerii sufletului. Unii, avem sufletele gârbovite, încovoiate de atâtea poveri, greutăți pe care le ducem de multă vreme. De unele greutăți am reușit să scăpăm pentru că le-am delegat la alții, altele au revenit, pe căi ocolite, din nou la noi. Ce putem face cu sufletele noastre apăsate, împovărate? Cine mai are timp, inimă și soluție pentru poverile noastre?

Săptămâna viitoare mai precis marți, 7 iunie 2011, la ora 19.00, va avea loc la Biserica Aletheia, Întâlnirea bărbaților creștini din Timișoara.
Ne vom întâlni pentru  încurajare, înviorare și conectare spirituală.
Bisericile noastre suferă de un „deficit de testosteron”: prezența masculină este mult sub cea feminină, iar gradul de devotament al bărbaților este tot sub cel feminin.
Sunt însă câteva domenii la care, noi, bărbații stăm bine. 🙂

Trăim întro lume în care mânia este la ea acasă.
Oamenii sunt ocupați, grăbiți, agitați, trudiți, împovărați.
Când lucrurile nu merg cum doresc, așteaptă sau planifică, oamenii devin irascibili, furioși, mânioși.
Unii își manifestă mânia sub formă explozivă, împroșcând în jurul lor cu schije verbale, arsuri emoționale, fracturi financiare și amputări relaționale. Ei se descarcă pe alții; deobicei pe cei apropiați, pe cei mai mici, pe cei subordonați, pe cei care nu pot da sau răspunde înapoi. Aceștia sunt în vizorul Domnului Isus în predica de pe munte atunci când El atacă problema numărul 1 a omenirii, problema mâniei. Surpriza cea mare este că mânia este încadrată de Domnul Isus în categoria